Să sfințim cunoașterea!

Sunt bune puterile creierului, care îl urcă pe om pe lună cheltuind miliarde de dolari pe carburant, dar mai bune sunt puterile duhovniceşti, care îl urcă pe om la Dumnezeu, unde este şi destinaţia lui, cu carburant puţin; cu un posmag.

Bună este cunoaşterea, bună este şi instruirea, dar dacă nu se vor sfinţi sunt lucruri de nimic, ce duc la catastrofă. Au venit odată la Colibă nişte studenţi încărcați cu cărţi şi mi-au spus: „Am venit. Părinte, să discutăm despre Vechiul Testament. Dumnezeu nu îngăduie cunoaşterea?”. „Care cunoaştere?”, îi întreb, „aceea care se dobândeşte cu mintea?”. „Da”, îmi răspund ei. „Dar această cunoaştere te duce numai până la lună, nu te urcă la Dumnezeu”. Sunt bune puterile creierului, care îl urcă pe om pe lună cheltuind miliarde de dolari pe carburant, dar mai bune sunt puterile duhovniceşti, care îl urcă pe om la Dumnezeu, unde este şi destinaţia lui, cu carburant puţin; cu un posmag.

Odată, l-am întrebat pe un american care venise la Colibă: „Ca naţiune mare ce sunteţi, ce mare izbândă aţi făcut?”. „Am mers pe lună”, mi-a răspuns. „Cât de departe este?”, îl întreb. „Să spunem, o jumătate de kilometri”, mi-a zis. „Câte milioane aţi cheltuit ca să mergeţi pe lună?”. „Din 1950 până acum, am cheltuit râuri de dolari”, mi-a spus. „La Dumnezeu aţi mers?, îl întreb. Cât de departe este Dumnezeu?”. „Dumnezeu, îmi spune, este foarte departe”. „Noi însă cu un singur posmag mergem la Dumnezeu”, îi spun.

Cunoaşterea firească ne ajută să dobândim cunoaşterea duhovnicească. Însă atunci când omul rămâne la cunoaşterea firească, rămâne la cele zidite şi nu urcă la cer. Adică rămâne la Raiul pământesc, care era udat cândva de Tigru şi Eufrat, şi se bucură de natura cea frumoasă, cu animale, însă nu urcă la Raiul cel ceresc, să se bucure cu îngerii şi sfinţii. Ca să urcăm în Raiul ceresc este absolut necesară credinţa în Stăpânul Raiului, este absolut necesar să-L iubim, să ne recunoaştem păcătoşenia, să ne smerim, ca astfel să-L cunoaştem, să vorbim cu El prin rugăciune şi să-L slăvim şi atunci când ne ajută, şi atunci când ne încearcă.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol. 1: Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 224-225)

De la același autor

Ultimele din categorie