Satana se străduieşte să ne separe de Dumnezeu şi pe noi unii de alţii

El lucrează de-a lungul istoriei, este foarte activ pentru a săvârşi răul, dar este surd ca să audă porunca lui Dumnezeu şi mut ca să-L mărturisească. Până la venirea lui Iisus a tot ispitit, a minţit, a înşelat. Dar primul om în care a intrat satana a fost Iuda (Ioan 13, 27). Prin Iuda s-a deschis satanei o poartă de a intra în om şi de a lucra prin om. 

Diavol este un cuvânt grecesc, iar satana este cuvânt evreiesc. Diavol este cel care separă, dezbină. Satana se străduieşte să ne separe de Dumnezeu şi pe noi unii de alţii. El lucrează de-a lungul istoriei, este foarte activ pentru a săvârşi răul, dar este surd ca să audă porunca lui Dumnezeu şi mut ca să-L mărturisească. Până la venirea lui Iisus a tot ispitit, a minţit, a înşelat. Dar primul om în care a intrat satana a fost Iuda (Ioan 13, 27). Prin Iuda s-a deschis satanei o poartă de a intra în om şi de a lucra prin om. În acest sens, se vorbeşte, în unele cazuri, ca de o întrupare a satanei în cei prin care lucrează. Nero ungea cu păcură pe creştini şi le dădea foc pentru ca să-i lumineze grădina. Atila cel crud, Ivan cel Groaznic şi alţi conducători culminând cu secolul XX care au torturat şi determinat moartea a sute de mii şi milioane de oameni sunt exponenţii satanei.

Duhul satanei a pătruns şi pătrunde în filosofie, în literatură, în muzică, în pictură. Găsim o justificare filosofică a răului, legitimitatea crimelor, în literatură trezirea gustului pentru pervesiune, teorii sau practici de revoltă împotriva lui Dumnezeu. G. Papini, în cartea sa „Le diable”, citează o serie de autori şi lucrări pe care le consideră inspirate de satana, de exemplu: „Leviatanul” lui Thomas Hobbes, „Antichristul” lui Fr. Nietzsche, “Prinţul” lui Machiaveli, romanele marchizului de Sade, “Testamentul” de Mellier, “Metamorfozele” de F. Kafka etc.

Satana reuşeşte, în general prin ispită să se infiltreze în toţi oamenii... Ştim că postul înseamnă în primul rând frână; înfrânare de la patimile din noi, lupta cu noi înşine pentru a smulge din suflet tot ce este rău. Fără această luptă nu putem birui. Abţinerea de la mâncare este un mare sprijin dar în zadar te abţii de la o anumită hrană dacă nu te lupţi să scoţi rădăcina răului din sufletul tău Pentru a birui în această luptă, prima condiţie este să recunoşti că răul din tine este un infiltrat satanic şi să doreşti cu toată puterea să fii eliberat de el. Atunci, dacă îţi vei îmbina străduinţa cu rugăciunea, Dumnezeu va săvârşi minunea prin harul Său care pe toate le împlineşte.

(Preot Boris Răduleanu, Semnificaţia Duminicilor din Postul Mare, vol. II, Editura Bonifaciu, Bucureşti, 1996, pp. 140-142)

De la același autor

Ultimele din categorie