Tăcerea ar trebui să pătrundă în urechile noastre şi să dea mărturie că jertfa a fost de bunăvoie şi că a fost săvârşită pentru mântuirea noastră.

Când vorbesc de tăcere, înţeleg acel „nimic” din care Dumnezeu a creat lumea. De aceea, dintr-un punct de vedere ideal, pauza e sacră.

Tăcerea nu ne e dată degeaba, ci ca să ne hrănim cu ea. Această hrană ne e la fel de scumpă ca aerul.

Pauză, pauză sfântă.

(Compozitorul Arvo Pärt, în Cântul inimii – puterea cuvântului şi a muzicii, traducere de Laura Mărcean & Olga Bersan, Editura Sophia, Bucureşti, 2012, p. 67)