legătura cu Dumnezeu

Păcatul desfrânării „formatează” mintea și duce la ratarea adevăratei bucurii

Un moralist contemporan considera că lumea în care trăim, mult prea permisivă și laxă din punct de vedere moral, oferă omului orgii televizate, păcatele ridicate la rang de normalitate și generalizate. Iar toate acestea îl asaltează pe bietul om, îl provoacă și îl incită. Simpla amintire a lor îl urmărește și caută să îl târască din nou în păcate. Robul păcatului și în mod deosebit al desfrâului trăiește într-o lume iluzorie și ireală, a poftelor și dorințelor, având contacte slabe și rare cu lumea concretă și reală, cu persoana umană. El are iluzia iubirii, și cu atât mai puțin a iubirii adevărate, iar persoana iubită devine, în fond, o proiecție a dorințelor sale, o oglindă în care el se vede în ceea ce are mai josnic și inferior.

Dar cine „le are cu biserica”?

Doar 36,1% participă la slujbe religioase „o dată pe săptămână sau mai des”, deși 68,2% au declarat că se roagă „zilnic sau aproape zilnic”. Ce avem aici? O ilustrare în date statistice a mentalității celor ce se regăsesc în acel: „Eu cred în Dumnezeu, dar nu prea le am cu biserica”.

Mari păcate și nelegiuiri sunt șterse prin lacrimi și pocăință!

Nu mulți au harisma lacrimilor, ci numai cei care au mintea sus, numai cei care uită de cele pământești, cei care nu poartă grijă de trup, numai cei care nu știu deloc dacă este lume, numai cei care și-au omorât mădularele lor cele de pe pământ, numai acestora li se dă plânsul lacrimilor.

(Video) Ce să facem ca să fim fericiți? Să ne reconectăm mintea la Dumnezeu - Maica Siluana Vlad

Fragment din cadrul sesiunii live de întrebări și răspunsuri, miercuri, 8 aprilie 2020, Maica Siluana Vlad, cooronatoarea Centrului de Formare și Consiliere „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și stareța Mănăstirii „Sfântul Siluan Athonitul” din Iași: https://doxologia.ro/video-maica-siluana-vlad-sesiune-live-de-intrebari-raspunsuri-8-aprilie-2020.  

Viaţa trăită „în numele nostru” inevitabil ne va umple de „lepră”

După două mii de ani de creştinism, deşi suntem botezaţi, mirunşi şi împărtăşiţi, Duhul lui Hristos rămâne, ca şi pentru Nicodim, un Vânt care nu ştim de unde şi încotro bate, pentru că în loc să ne mişte către Împărăţie, ne „răcoreşte” evlavia şi ne flutură plăcut, romantic, părul... Fără cunoaşterea lui Iisus Cel istoric, al Evangheliilor, fără urmarea Lui prin credinţa în cuvântul Lui, vom merge în continuare la preoţi şi ne vom curăţi, bineînţeles, pentru că e o faptă după cuvântul lui Hristos, după care ne vom întoarce la viaţa noastră, nu la El. Iar viaţa noastră, viaţa trăită „în numele nostru”, inevitabil ne va umple iarăşi de „lepră”.

„De când mi-e frică de Dumnezeu, nu-mi mai este frică de nimic”

Ce este frica de Dumnezeu? Asta e dragostea de Dumnezeu. Îl iubești cu teama că ai putea să-L pierzi, că în afara Lui nu mai ai nicio cale pe lumea asta, nici în lumea viitoare.

Să nu ne fie viața noastră superficială și de nimic

Cel care cultivă rugăciunea, se va desfăta de ea și va simți mireasmă de flori, dulceața, mierea Harului.
Cel mai grăitor exemplu de dragoste neîmpărtășită e dragostea lui Dumnezeu pentru om.
___   Protoiereu Igor Gagarin

(Video) De ce unii care spun că nu cred luptă împotriva bisericii sau a lui Dumnezeu, în loc să fie indiferenți?

„Conștiința le zice că nu-i așa” – părintele Constantin Sturzu.

Ce recomanzi, Părinte?

Sunt situații în care nu avem voie să tăcem și situații în care nu este necesar să vorbim. Când este vorba despre elemente sau situații cu impact asupra dreptei credințe sau asupra vieții bisericești, se cuvine „să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni”. Când sunt aspecte ce trebuie cântărite din perspectivă lumească, fiecare să caute repere. O bună așezare duhovnicească va ajuta pe oricine să facă alegerea cea bună, să găsească încredințare pentru o decizie sau alta.

Pagini