legătura cu Dumnezeu

A fi creștin ieri și azi

Singura curiozitate care nu poate sfârşi prost este aceea de a-L cunoaşte pe Dumnezeu-Omul, pe Iisus Hristos. Oricine „caută să vadă cine este Iisus” precum Zaheu şi este onest, deschis, gata să lupte cu orice piedică numai să ajungă în punctul din care să-L zărească (în sicomor), nu are cum să-L rateze.

„Dacă eşti fată, nu uita: Dumnezeu v-a făcut fete şi El este peţitorul vostru. Nu vă fie teamă că rămâneţi nemăritate. Nici voi, băieţi, că rămâneţi neînsuraţi” – Maica Siluana Vlad

Când iubeşti, cunoşti cele ascunse ale omului şi primeşti noi puteri de la Dumnezeu ca sa iubeşti. Iubeşti întâi ca frate şi soră în Hristos, şi abia apoi te pregăteşti pentru cunoaşterea adusă de harul nunţii. Şi dacă ai întâlnit o fată care „parcă s-ar potrivi” şi de care te simţi atras, nu te opri aici, ci mergi mai departe şi zi: „Doamne, dacă Tu vrei să fie nuntă şi să ne mântuim împreună, dă-mi să o iubesc în Tine, dă-mi să doresc să aflu taina ei adâncă, de persoană. Să Te văd pe Tine prin ea”.

Crezul – condiție esențială a creştinării

Unirea cu Hristos, pecetluită prin mărturisirea solemnă a credinței, făcută sub forma rostirii Crezului, a intrat în generală întrebuințare în practica Botezului din toate riturile liturgice răsăritene, imediat după Sinodul al II-lea Ecumenic (anul 381). Simbolul de credință ne arată supunerea față de Împăratul și Dumnezeul nostru.

Sunt mai potrivit pentru viața de familie sau pentru călugărie?

Familia este în primul rând rânduită la temelia societăţii omeneşti şi este izvorul vieţii. Prin căsătorie, omul devine creator, bărbatul şi femeia înmulţind neamul omenesc. Călugăria este sfat evanghelic şi cine are chemare vine la călugărie. Cine este chemat, îndemnat din miezul fiinţei lui, vine la călugărie.

Atâta credință!

Când Îl vom crede mai mult pe Dumnezeu decât pe noi înşine, când vom crede mai mult cuvintelor Lui decât stărilor noastre sufleteşti sau gândurilor noastre, atunci se va milostivi Domnul şi ne va face darul acesta minunat al discernământului duhovnicesc.

Când omul face voia lui Dumnezeu, atunci se înrudeşte cu El

Omul să nu aştepte înţelegere duhovnicească de la oamenii care nu cred în Dumnezeu. Mai bine să se roage pentru aceştia, ca Dumnezeu să-i lumineze. Ca sufletul omului să învie duhovniceşte, omul trebuie să se răstignească cu patimile şi poftele lui, să-şi ucidă egoismul său, care nu lasă harul dumnezeiesc să vină.

Sfântul Cuvios Pamvo ‒ drumul spre sfințenie

Fața lui strălucea adesea ca fulgerul și îi învăța pe mireni să îi respecte pe monahi, căci aceștia vorbesc adesea cu Dumnezeu.

Scopul săvârșirii Tainei Sfântului Maslu

Îngrijirea și tămăduirea bolilor trupești sau psihice și sănătatea regăsită nu sunt niciodată pentru creștinism scopuri în sine. Îngrijirile ce se dau trupului sunt simboluri ale grijii datorate sufletului. Redobândirea sănătății nu este un scop în sine, ci recuperarea puterilor hărăzite să împlinească voia lui Dumnezeu.

Interviu cu Preasfințitul Părinte Episcop Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, despre diaspora română din Italia (I)

„Cred că un tânăr, împărtășindu-se cu Sfintele Taine, trăiește diferit adolescența și transformarea sa, de la copil la adolescent și la adult, comparativ cu cel lipsit de Sfânta Euharistie. Pentru că acolo este ceva ce ei trăiesc mult mai profund, zic eu, decât omul care conceptualizează ceea ce trăiește. Copiii nu conceptualizează ce trăiesc; ei trăiesc, pur și simplu!”

Paza sufletului. „Pentru cei cu sufletul nevoiaș ca mine...” ‒ Sfântul Ioan Iacob de la Neamț

​Singur lucrul meu din lume Este mântuirea mea Dacă eu nu văd de dânsa Cine altul va vedea?

Pagini