Omul, cu cât înaintează în vârstă, vrând-nevrând, face multe păcate mai ales dacă nu se spovedeşte. Aceste păcate se depun pe sticla sufletului atât de mult încât, la un moment dat, nu mai poți privi deloc prin acea sticlă; sufletul credinciosului nu mai este deloc transparent pentru cele duhovnicești. Și după cum un geam al casei, atunci când se murdăreşte foarte tare, nemaifiind deloc transparent, trebuie să fie curăţat cu un burete pentru a-i da din nou transparenţă şi curăţenie, tot așa se întâmplă şi cu sufletul nostru. Numai preotul poate spăla acel geam al sufletului, deoarece el are mijloacele duhovnicești, adică buretele şi soluţia care-l curăță și îi dau din nou transparenţa şi curăţenia iniţială.

Dacă facem periodic acea igienizare şi curăţire a sufletului prin Taina Spovedaniei putem avea garantată și sănătatea trupului.

(Sfânta Taină a Spovedaniei pe înțelesul tuturor, Arhim. Ioachim Pârvulescu, Ed. Albedo, 2005, p. 35)