În Dumnezeiasca Scriptură se află cel mai înalt adevăr care lucrează mintea, care îşi are ca obiect firesc adevărul, deoarece cuvintele Scripturii sunt cuvintele lui Dumnezeu, ale Sfântului Duh, cu alte cuvinte, ale Adevărului Însuşi, ale Harului Însuşi...

Vedem în Dumnezeiasca Scriptură cuvinte simple, smerite, obişnuite; şi totuşi ele au o asemenea profunzime a înţelepciunii într-însele încât întreaga înţelepciune lepădată a acestei lumi nici măcar nu se poate compara cu ea.

Iar Sfântul Apostol Pavel arată acest lucru atunci când spune: „Şi înţelepciunea o propovăduim la cei desăvârşiţi, dar nu înţelepciunea acestui veac, nici a stăpânitorilor acestui veac, care sunt pieritori ci propovăduim înţelepciunea de taină a lui Dumnezeu, ascunsă, pe care Dumnezeu a rânduit-o m ai înainte de veci spre slava noastră” (1Cor. 2,6-7)

(Constantin Cavarnos, Sfântul Nicodim Aghioritul, Editura Doxologia, 2011, p. 90)