S-au născut la Tesalonic și erau frați. Au venit în Sfântul Munte Athos și au ucenicit pe lângă cuviosul Eftimie cel Nou, au fost hirotoniți preoți  și au devenit înțelepți învățători ai Muntelui, distingându-se prin aspra lor nevoință. Au plecat din Athos pentru a se închina în Sfintele Locuri din Ierusalim și în muntele Sinai, cel de Dumnezeu umblat. Au revenit în Athos pentru a pleca iarăși în Tesalonic și Tesalia propovăduind împotriva ereziei iconomahilor. S-au oprit în Muntele de lângă Termopile, continuând sfintele lor nevoințe și, după o vedenie, s-au mutat în Marea Peșteră de lângă Calavritele Peloponesului. Acolo s-au întâlnit cu sfânta Eufrosini și după găsirea icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului, au ridicat o mănăstire.

Au cutreierat întregul Pelopones și, prin calda lor propovăduire, epistolele lor și viața lor virtuoasă, i-au întărit pe credincioși în dogmele ortodoxe. Văzându-și mai dinainte sfârșitul au povățuit pe ucenicii lor cele de cuviință și după adormirea lor, moaștele lor au devenit izvor de tămăduiri. Astăzi mormintele lor se află în partea dreaptă a naosului mănăstirii și din cinstitele lor moaște se mai păstrează doar capetele lor.

Sunt prezentați de biografii lor drept renumiți nevoitori ai Sfântului Munte Athos, organizatori ai vieții monahale, apărători ai sfintelor icoane, ctitori de biserici, sfințiți apostoli și cuvioși făcători de minuni.

Pomenirea lor se cinstește pe 18 Octombrie.

(Moise Aghioritul, Sfinţii Sfântului Munte, Editura Mygdonia, Karyes, Sfântul Munte, 2008)