Nu devenim sfinți și duhovnicești deodată, și în fiecare etapă a dezvoltării noastre sunt importante tocmai semnele de atenție proprii etapei date. De exemplu, dacă copilul nu va fi lăudat, ce se va întâmpla cu el? Va începe să se frământe. Dacă nu i se dă atenție, va începe să sufere. A da dovadă de atenție înseamnă a da dovadă de dragoste. Dacă omul îl laudă pe celălalt, subînțelegând că acele calități pe care i le atribuie îi sunt date de la Dumnezeu, prin aceasta Îi dă slavă lui Dumnezeu: „Uite, El te-a făcut atât de bun, de atent, de frumos.” Toate virtuțile sunt însușiri ale lui Dumnezeu: de fapt, nu e nimic al nostru.

(Dmitrii Semenik, Dragostea adevărată: taina dragostei înainte și după căsătorie, Traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, 2012, pp. 41-42)