Zicea un părinte că dacă te întrebi: „Călugărie sau căsătorie?“, sigur nu-i călugărie și căsătoria urmează să vină. Răspunsul acesta vine foarte limpede. Când este să te duci la mânăstire, nici nu știi cum ai ajuns acolo. Te trezești într-o bună zi acolo. Cineva s-a dus să stea trei zile și a rămas acolo. Nu este o alegere. Calea este Hristos. Calea este Dumnezeu întrupat Care mi Se dă mie. Eu sunt templul Duhului Sfânt și Dumnezeu vine și-Și face lăcaș în mine de-adevăratelea. Ieri m-am împărtășit. E cu mine. Aceasta este Calea: mă murdăresc mult și rău și mă spăl, că-mi place să fiu curat. Vreau să vă fiu simpatică și dragă – mă și parfumez: rugăciunea e cel mai bun parfum. E de firmă, cum se zice. E adevărat. Aceasta este Calea. Dar, din câte știu eu de la prietenii mei de vârsta dumneavoastră, problema este: cum să-mi găsesc soțul, cum să-mi găsesc soția? Și aici am niște rețete precise, exacte. Dacă ești fetiță și vrei să-ți găsești soțul trebuie să zici așa: „Doamne, va să zică m-ai făcut. Sunt frumoasă. Adam probabil că încă mai doarme. Ia-mă de mână și du-mă la el și trezește-l și spune-i: Adame, uite-o pe femeia ta!“. Așteapă-L pe Dumnezeu să te ducă de mână la mirele tău. Aveți încredere! Îl știe precis și știe și să-l trezească din somn. După ce l-ați găsit, nu vă repeziți să faceți nunta, ci faceți mai întâi proba. Adevărat! N-ați văzut câți s-au căsătorit fără probă și au divorțat? Nu. Să nu faceți așa! Să probați! Dar proba nu este păcatul, ci timpul. Ne trebuie un timp de punere la încercare. Timp în care să te uiți la el, să te uiți la ea – că dacă ați stat trei ani și v-ați pupat numai cu ochii închiși și v-ați pupat prin stație, n-ați văzut nimic. Când o să deschideți ochii după nuntă și o să trebuiască să spălați vasele, să duceți copiii la grădiniță, să cumpărați șifonier, lucrurile se schimbă, nu mai sunt ca în parc. De aceea trebuie să țineți ochii deschiși în perioada aceasta de prietenie, că iubirea erotică – erosul – trebuie condimentată serios cu iubirea-prietenie. Să vă împrieteniți, ca să aveți ce face și după ce dispare atracția erotică – aceea din săptămâna oarbă și din luna de miere. Că pe urmă vine anul de fiere și abia pe urmă începe nunta adevărată. Asta și la mânăstire și în căsnicie. Vine o vreme în care cad fardurile, cad genele false, tocurile de la pantofi se rup, părul ondulat devine zburlit..., mirele începe să-și ia șuvițele din stânga să le lipească peste chelie până în partea dreaptă. No? Se mai aud și niște zgomote ciudate prin spate și nu știi cine, mirele sau mireasa. Ei, toate acestea, ca să ne putem bucura unul de altul în ciuda lor, au nevoie de prietenie, de încredere, de o iubire în care acestea, și mai mari și mai rele și mai grele ca acestea, sunt incluse! Or, semnele acestor neputințe se văd din primele zile – când ne-am cunoscut. După aceea încă mai mult ne cunoaștem și vom descoperi că, da, el este chiar dacă are aceste defecte. Că eu nu-l cântăresc, nu-l măsor, dar sunt în stare să-l iubesc pe el așa. Și cunosc o doamnă care spunea: „Măicuță, așa-l iubesc pe soțul meu, dar are multe defecte. Atât de multe încât eu cred că dacă nu-l luam eu, nu-l lua nimeni. Și sunt atât de bucuroasă că ne-am întâlnit, că era păcat să nu se căsătorească“. Și îl iubește. Aceasta este iubirea. Pentru băiat, la fel: aveți curajul să țineți iubita la distanță, aveți curajul s-o priviți și aveți curajul s-o priviți în toate ipostazele! Da? Și când se roagă și când țipă și când e nerăbdătoare și când o doare ceva. Și încet, încet, o să treceți proba și o să ziceți DA. Și dacă la început o să ziceți: „Te iubesc pentru că ai ochii albaștri, ai părul lung“, așa..., o să vină o vreme când o să spuneți: „Te iubesc pentru că ești“. Da? Dispare acest pentru că. Aceasta e Taina Nunții! Că doar știți că Nunta nu începe la Sfânta Cununie și se termină la restaurant! Nu, ea se termină la înmormântarea unuia dintre soți. Și o să spun un lucru pe care îl tot repet: le sfătuiesc pe surioarele mele să-și dorească să se ducă la Domnul, mai întâi soții lor! Nu ca să scape de ei, ci pentru că ei, dacă rămân, nu prea se pricep să facă colivă și parastas și nu se știe cum ne petrec pe ultimul drum! Da? Tandrețea noastră feminină să-l așeze acolo, să-i așezăm șuvițele de păr colo-n sicriu, să știm că l-am dus cu drag, că l-am plâns cu drag, că i-am făcut cele de rânduială și-apoi să mergem și noi să ne odihnim. Asta da nuntă! Așa să ne-ajute Dumnezeu! Sau cum știe El pentru fiecare!