Dacă citeşti ziarele şi revistele lumeşti şi dobândeşti un oarecare câştig pentru viaţa ta de cetăţean, de creştin, de membru al unei familii, cu cât mai mult trebuie să citeşti Evanghelia sau scrierile Sfinţilor Părinţi. Căci ar fi un păcat pentru un creştin care citeşte scrierile lumeşti să nu citească scrierile divin inspirate.

Dacă te interesezi de evenimentele din lumea exterioară, nu trebuie să pierzi din vedere lumea interioară: ea îţi este mai apropiată şi mai preţioasă. A nu citi decât revistele, înseamnă să trăieşti numai cu o parte a sufletului, şi nu cu tot sufletul tău; sau a trăi după trup şi nu după duh.

Orice lucru din această lume va ajunge la capătul său împreună cu lumea însăşi. „Căci lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac” (1 Ioan 2, 17).

(Sfântul Ioan din Kronstadt, Viaţa mea întru Hristos, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 1995, pp. 176-177)