„Sunt ei slujitori ai lui Hristos? Nebunește spun: eu mai mult decât ei! În osteneli mai mult, în închisori mai mult, în bătăi peste măsură, la moarte adeseori. De la iudei, de cinci ori am luat patruzeci de lovituri de bici fără una[1]. De trei ori am fost bătut cu vergi; o dată am fost bătut cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte și o zi am petrecut în largul mării. În călătorii adeseori, în primejdii de râuri, în primejdii de la tâlhari, în primejdii de la neamul meu, în primejdii de la păgâni; în primejdii în cetăți, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între frații cei mincinoși; în osteneală și în trudă, în privegheri adeseori, în foame și în sete, în posturi de multe ori, în frig și în lipsă de haine. Pe lângă cele din afară, ceea ce mă împresoară în toate zilele este grija de toate Bisericile. Cine este slab și eu să nu fiu slab? Cine se smintește și eu să nu ard? Dacă trebuie să mă laud, mă voi lăuda cu cele ale slăbiciunii mele!” (II Corinteni 11, 23-30). Sfântul Ioan Gură de Aur: „«mă voi lăuda cu cele ale slăbiciunii mele» (II Corinteni 11, 30)[2]. Vezi că nicăieri nu se laudă cu lucrarea de semne, ci cu persecuțiile și încercările sale?... Peste tot el a aflat doar ceartă și împotrivire, de la ai săi și de la străini. Aceasta este o fire apostolică; prin aceste lucruri este țesută Evanghelia”[3].

(Sinaxarul mare al lunii iunie, Editura Doxologia, Iași, 2015)