(In. 20, 22) Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt!

După judecata mea, motivul pentru care Hristos a dat Duhul Sfânt după învierea Sa, prima dată pe pământ şi apoi l-a trimis din Cer (Fapte 2, 4), este acesta: că iubirea s-a vărsat peste tot în inimile noastre (Romani 5, 5), prin însuşi acel dar, prin care noi Îl iubim pe Dumnezeu şi pe aproapele nostru, conform celor două porunci, pe care se sprijină toată Legea şi proorocii (Matei 22, 37-40). Iisus a arătat aceasta dăruind-le Sfântul Duh, o dată de pe pământ din iubirea Aproapelui nostru, şi a doua oară din cer, din iubirea lui Dumnezeu. Chiar dacă ar mai putea fi invocat și un alt motiv pentru acest dar îndoit al Duhului Sfânt, nu trebuie să ne îndoim că același Duh Sfânt a fost dat și atunci când Iisus a suflat peste ei spunând: Mergând, botezaţi toate neamurile, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh (Matei 28, 19), unde această Treime este îndeosebi slăvită în noi. El este aşadar, cel care a fost dat din Cer și în ziua Cincizecimii, la zece zile după înălţarea Domnului la cer.

(Fericitul Augustin,La Sfânta Treime 15. 26. 46, traducere pentru Doxologia.ro de Alexandra Zurba)