Datoriile trebuie plătite în primul rând pentru toate necesităţile mănăstirii legate de provizii şi amenajarea chiliilor, iar mai târziu, după posibilităţi, şi pentru unele servicii celor ce sunt în sărăcie. Alţii pot răbda cu uşurinţă până le va plăti mănăstirea, iar unii chiar să lase pentru Domnul, deoarece ani în şir s-au folosit de mănăstire pentru vânzarea unor lucruri şi mai ales că vei cumpăra tot de la ei pe viitor.

(Sfântul Moise de la Optina, Filocalia de la Optina, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2009, p. 147)