De câtă slavă se vor învrednici cei supuşi, de trei ori fericiţii. Şi pe bună dreptate, căci fiecare va primi plată după felul în care a slujit lui Dumnezeu. Mari sunt pustnicii, care au preaslăvit pe Dumnezeu prin munți, prin crăpăturile pământului şi prin peşteri, stâlpnicii sau aceia care au slujit Domnului în orice chip. Însă să ştiţi fraţilor prea iubiţi, că Domnul nostru Iisus Hristos, împărţitorul nenumăratelor bunătăţi, când a venit pe pământ n-a ales nici viaţa pustnicească şi nici pe cea a stâlpnicilor, ci a ales canonul şi rânduiala supunerii, însuşi zice: „Nu m-am pogorât din cer ca să fac voia mea, ci a Tatălui meu Celui ce M-a trimis”. Și: „Eu nu grăiesc de la Mine nimic, ci Tatăl cel ce M-a trimis Mi-a dat poruncă ce să zic şi ce să grăiesc”. El s-a încins cu ştergar, s-a făcut slugă, a spălat picioarele ucenicilor săi şi le-a şters cu ştergarul. Iar în alt loc zice: „Eu sunt ca o slugă în mijlocul vostru”. 

(Sfântul Teodor Studitul, Cuvântări duhovnicești, Editura  Episcopia Alba Iulia, Alba Iulia, 1994, pp. 66-67)