Dar ce neajuns au premergătoarele?

Perioada târâtului este foarte importantă pentru dezvoltarea structurilor subcorticale ale creierului. Disfuncțiile cerebrale minime, care acum sunt diagnosticate la foarte mulţi copii din cauza naşterilor prin cezariană, a naşterilor stimulate, a naşterilor grele etc., duc la hiperactivitate combinată cu un deficit de atenţie, care se compensează parţial tocmai în perioada târâtului. Şi, în general, savanţii au observat că acei copii care se târăsc mult se dezvoltă apoi mai bine.

Aşadar, este mai bine să nu utilizaţi premergătoare şi să nu-l ţineţi pe copil în ţarc, iar dacă condiţiile din apartament o permit, să-l puneţi pe copil pe podea, pe o cuvertură, ca să se poată deplasa prin casă, asimilând ambianţe noi. Mama să aştearnă o cuvertură la bucătărie când pregăteşte masa. Atunci, copilul va fi alături de ea şi se va putea ocupa de treburile sale.

Şi, bineînţeles, trebuie să-i vorbiţi. Când copilul doarme trebuie să vă daţi silinţa să-l lăsaţi cât mai puţin timp singur în cameră. El trebuie să simtă că nu e singur: asta îi creează sentimentul că este ocrotit. (Psiholog Irina Karpenko)

(Educarea copilului: sfaturi ale duhovnicilor și psihologilor ortodocși, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, București, Editura Sophia, 2013, pp. 123-124)