Dorința unui copil la racla Sfintei Cuvioase Parascheva
Ajunsă lângă racla sfintei, asupra mea se statornicise o adâncă liniște sufletească. Simțeam blândețe, mângâiere, iar inima își potolise goana și gândurile s-au limpezit. I-am spus, simplu, dorința: să mă îndrumi spre o facultate pentru a avea un loc de muncă decent.
Eram în clasa a V-a când am ajuns în Iași, venind dinspre Fălticeni, la prima întâlnire cu Sfânta Cuvioasă Parascheva. Eram la vârsta lipsită de griji, când bunica mea mă îndruma pe calea bisericii, făcându-mi cunoștiință cu tainele credinței.
Înainte de a păși în Mitropolie, am auzit că, atunci când ne întâlnim cu Sfânta, să ne punem o dorință. Aveam atâtea dorințe, încât nu le puteam cerne pentru a-mi rămâne vreuna mai importantă.
Cu cât mă apropiam mai mult de sfânta raclă, inima galopa, pentru că niciodată nu mai întâlnisem un sfânt.
Ajunsă lângă racla sfintei, asupra mea se statornicise o adâncă liniște sufletească. Simțeam blândețe, mângâiere, iar inima își potolise goana și gândurile s-au limpezit. I-am spus, simplu, dorința: să mă îndrumi spre o facultate pentru a avea un loc de muncă decent. Fiind de la țară, participam, adesea, la munca de câmp, iar mama îmi spunea, mereu, să învăț bine ca să nu trudesc, din răsputeri, pe ogoare. Resursele materiale erau, și ele limitate.
Anii s-au scurs, am absolvit liceul, apoi am decis să mă pregătesc pentru Facultatea de Farmacie. Eram conștientă că trebuie să intru la buget, pentru că altfel nu-mi permiteam, mai bine zis, nu m-ar fi lăsat părinții la atâtea cheltuieli.
Cu o zi înaintea examenelor, am mers la o a doua întâlnire cu Sfânta, cerându-i ajutor. După ce am predat teza, împreună cu o colegă, am început să fac autoevaluarea. Îmi ieșea doar 8,94, media unui test grilă care mi se părea că-mi deschide un lung drum spre dezamăgire, pentru că nu puteam atinge pragul bugetului. Lumea parcă se întuneca pentru mine, orice vis părea distrus. Ajunsă acasă, părinții mă susțineau și apărea o sclipire de speranță.
A venit și ziua verdictului: obținusem 9,19 și eram ultima persoană de la buget. Am plâns de bucurie, dar a fost cea mai fericită zi, de fapt o primă minune din viața mea. Unii ar crede că-i o banalitate, dar nu este așa, pentru că am simțit ajutor de Sus, pentru care mulțumesc enorm.
Sunt convinsă: fără Dumnezeu nimic nu-i posibil!
Anonimă
(Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva, vol. 2, Editura Doxologia, pp. 180-181)
Moștenirea cea mai de preț pe care o putem lăsa copiilor noștri
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro