copilărie

Copilul tău e pui de om și pui de Cer

Grădinița de copii a lui Dumnezeu are locuri nelimitate, iar prichindeii sunt hrăniți cu Viață și mângâiați cu Lumină, cresc armonios și învață că adevărații eroi ai vieții sunt oamenii care știu să aleagă binele, chiar și atunci când asta nu-i la îndemână. Învață, de fapt, lecția fundamentală pe care orice părinte o vrea învățată: Copilul meu, tu ești făcut pentru a iubi și a fi iubit!

Eticheta „obraznic” – lipită prea ușor pe fruntea copiilor

Când vă aflaţi, să spunem, în sala de aşteptare a unui aeroport, staţi pe un scaun şi priviţi în jur. Veţi vedea că toţi copiii mici, de 1-7 ani, se deplasează alergând. Modalitatea firească, naturală, de deplasare a unui copil mic de la un punct la altul este alergarea. Cereţi-i unui copil de doi-trei ani să vă aducă o jucărie din camera lui sau frunza care tocmai a căzut din copac şi veţi vedea că se va duce şi va veni fugind. Vă imaginaţi un copil de doi-trei ani mergând agale, precum un adult?!

Ce legătură este între starea emoțională a mamei și dezvoltarea copilului?

Datele obţinute în cercetări validează mai degrabă un model maternal clasic, în care mama este o prezenţă iubitoare, tandră şi afectuoasă cu copilul. Exprimarea afectivităţii, comportamentul maternal care mizează pe relaţii tactile, are, de fapt, multe efecte benefice în dezvoltarea armonioasă a copilului şi în rezistenţa lui, în forţa şi consistenţa reacţiilor lui în situații de stres. 

(Video) Copiii – darul lui Dumnezeu pentru lume

De ce trebuie să limităm timpul copiilor petrecut cu jocurile pe calculator?

Când un copil se așează în fața calculatorului, în fața lui se deschide o lume denaturată de patimi, creată de oameni maturi. Cel mai mare pericol este că adulții introduc în sufletul copiilor patimile lor și deseori le atribuie roluri care nu le sunt caracteristice, nici după vârstă, nici după dezvoltarea lor duhovnicească.

Copiii umplu văzduhul de fericire cu gesturi simple și spontane

Priveam la copii. S-au scris atâtea cărți inteligente despre creșterea copiilor. Dar ce frumos a scris părintele Savatie: „Încercăm să conceptualizăm stările firești ale inocenței”.

Cum dezvoltăm în mod corect independența copilului

Separarea normală a preşcolarului mare şi a şcolarului mic constă în aceea că el trebuie să înveţe să se simtă confortabil fără mama în colectivul de copii, să comunice cu prietenii familiei şi cu rudele care trăiesc separat şi să rămână peste noapte la acestea fără să simtă vreo nelinişte, să nu îi fie jenă să se adreseze cu întrebări sau rugăminţi educatoarei/ învăţătoarei, vânzătorului de la magazin, portăresei.

Educaţia copilului – cea mai înaltă artă

Sufletul copilului este asemănat cu o pânză albă, care, odată vopsită, îşi va păstra culoarea şi tonul până la sfârşit, indiferent de eforturile de a o schimba sau repicta.

Să ne grăbim să umplem inima copilului cu bunătate

Când sufletul se va învârtoşa şi se va înăspri, cele primite în copilărie vor putea să-l cureţe şi să-l mântuiască. De aceea, este bine să ţinem copilul cât mai aproape de Biserică; aceasta îi va umple sufletul întreaga viaţă. 

„Dacă profesorul de la catedră este odihnit, se odihnește toată lumea din jurul lui”

De curând am învățat că cel mai bun profesor din lume este profesorul care doarme devreme. Se culcă devreme și se scoală devreme, dar care merge odihnit la catedră. Daniel Pennac spune într-o carte despre școală, că dacă „profesorul de la catedră este odihnit, se odihnește toată lumea din jurul lui”. De aia or fi nervoși copiii. Că noi nu ne prea odihnim. M-am gândit: „Ce înseamnă un suflet neodihnit în viața unui om? Înseamnă neodihna educației celuilalt”.

Pagini