copilărie

Sădiți în sufletul copilului dragostea pentru natură!

Încă din leagăn, copilul trebuie înconjurat de tot ce este frumos. El trebuie învăţat să vadă frumuseţea florilor, a copacilor, a fluturilor care zboară în jur. Sentimentul perceperii frumuseţii naturii este sădit în om chiar din primele lui clipe de viaţă.

Întotdeauna am crezut că mamele au un loc special în sânul lui Dumnezeu

După atâta vreme, sărbătoarea de 8 martie a redevenit un prilej de bucurie pentru mine. Cei care o aveți pe mama pe pământ, cei care o aveți în suflet sau în gând, acum, de 8 martie, faceți ceea ce ar trebui să faceți zilnic. Spuneți-i mamei: „Te iubesc! Iartă-mi greșelile pe care le-am făcut cu sau fără voia mea!” Sufletul vostru se va înalța până la Rai. 

Cel mai important factor educativ este atmosfera care predomină în familie

Copiii moştenesc trăsăturile caracteru­lui şi temperamentului părinţilor, dar aplicarea şi dezvoltarea lor depind de comportarea noas­tră şi de modul cum îi educăm.

Postul este folositor sau dăunător copiilor?

Dacă părinții vor prețui postul ca mijloc al comuniunii cu Dumnezeu și nu vor pune accent doar pe latura lui exterioară, ci vor acorda importanța cuvenită și postului interior, adică schimbării în bine a modului de a fi și de a gândi, atunci și vlăstarele lor vor înțelege că postul nu este o povară, nu este o înfometare, ci o modalitate de apropiere de Dumnezeu. Esențial este ca părinții să nu impună copiilor postul, ci să caute să le prezinte postirea ca fiind o bucurie, o sărbătoare a sufletului, o binecuvântare a casei.

Dincolo de mirajul concursurilor școlare

Ce bine ar fi dacă am reuși să ne mobilizăm și să le insuflăm generațiilor viitoare setea de cultură, cea pe care părinții și bunicii au știut să o sădească atât de frumos în sufletele noastre! Dacă am izbuti să îi îndrumăm pe cei mici și către competiții cu specific literar, nu doar către cele cu specific sportiv sau școlar. Ce bine ar fi dacă am încerca să le arătăm copiilor că, dincolo de mirajul concursurilor care le sunt recomandate insistent, există competiții minunate din care toți ies câștigători, iar premiile constau în crearea unei lumi mai bune, o lume a credinței, a culturii și a adevăratei înțelepciuni!

Copilărie furată – un rezultat născut din ambiția părinților

Poate că, din prea multă dragoste sau o insuficientă cunoaștere a propriilor copii, ori din dorința exacerbată de a fi pe măsura așteptărilor lor, unii părinți își împing copiii peste limite. Astfel, li se face un deserviciu – prin crearea unei imagini false asupra propriei valori, ajungând să trăiască, practic, o viață așa cum și-au dorit-o alții pentru ei.

Creșterea copiilor în „era” internetului

Ar fi minunat ca măcar să încercăm să le oferim copilăria așa cum era cândva, frumoasă și senină. Să le fim alături ori de câte ori au nevoie de noi – iar rezultatele vor fi uimitoare. Sunt sigură că, în locul unei generații de copii veșnic triști și însingurați, vom avea o generație de copii fericiți și sociabili, iar noi vom putea spera la o bătrânețe fără griji și fără remușcări.

Să acordăm o atenție deosebită dezvoltării calităților bărbătești la băieți

Cu cât va începe băiatul mai devreme să ajute pe vreunul din bărbaţii maturi, cu atât este mai bine. Chiar dacă ajutorul lui este unul pur simbolic. De exemplu, să-i oferi tatălui şurubelniţa la timp, tot este important. Aceasta îl înalţă pe băiat în ochii proprii, îi permite să simtă contribuţia sa la o „treabă adevărată”.

Motivele pentru care la vârsta adolescenței, unii copii se îndepărtează de Biserică (I)

Viața în mintea copilului mic este foarte simplă. El știe de la mama și de la tata că nu trebuie decât să se roage – și Dumnezeu îndată îl va ajuta. Dar iată că adolescentul într-o situație foarte grea strigă către Dumnezeu, ÎI roagă să îl ajute – și nu se întâmplă nimic. Și nu este învățat să acționeze în mod independent, pentru că părinții lui i-au insuflat că Dumnezeu neapărat va îndeplini ceea ce îi vei cere. De ce? Pe ce bază hotărâm noi în locul lui Dumnezeu? Adică noi, părinții, îngrămădim pe umerii lui Dumnezeu ceea ce noi înșine ar trebui să rezolvăm.

Povestea fetiței care a adoptat un sfânt

„Simplu! M-am dus în biserică, m-am uitat în stânga, în dreapta, la sfinți și-am adoptat-o pe Sfânta Paraschiva.” Zice părintele: „De ce?” „Pentru că mi-a zâmbit!”

Pagini