copilărie

Ioan Iacob Hozevitul – rămas orfan, crescut de bunica văduvă și ajuns sfânt

„Dragul meu, tu nu ştii durerea din casa noastră. Nu sunt eu mama ta! Ea a decedat când tu aveai numai şase luni, iar tatăl tău a murit în război, când erai de trei ani. Eu sunt bunica ta, iar bunicul tău s-a dus la Cer demult. Fiind văduvă, voiam să mă duc la mănăstire dar, văzând că ai rămas orfan de părinţi, am renunţat ca să te cresc pe tine.”

Postul este folositor sau dăunător copiilor?

Dacă părinții vor prețui postul ca mijloc de revenire în sine, acasă, în „Sionul bucuriei”, al comuniunii cu Dumnezeu și nu vor pune accent doar pe latura lui exterioară, ci vor acorda importanța cuvenită și postului interior, adică schimbării în bine a modului de a fi și de a gândi, atunci și vlăstarele lor vor înțelege că postul nu este o povară, nu este o înfometare, ci o modalitate de apropiere de Dumnezeu. Esențial este ca părinții să nu impună copiilor postul, ci să caute să le prezinte postirea ca fiind o bucurie, o sărbătoare a sufletului, o binecuvântare a casei.

Să-i învățăm pe copii cum să-și facă prieteni

Ne mirăm că odraslele noastre nu ştiu să-şi facă prieteni, să întreţină o prietenie. Asta este din cauză că noi i-am învăţat tot timpul să nu fie prieteni cu un copil sau altul, dar să fie prieteni cu cineva nu i-am învăţat.

Tată, știu că mă iubești. De ce nu-mi arăți asta puțin mai mult?

„La amiază mereu lipsești. Stau cu mama, mâncăm, ne certăm... știi... de la salată. Sau poate nu știi!? Zi grea astăzi. Ah! Matematica! Unde ești, tată, să mă ajuți puțin? Doar pe angajații tăi îi ajuți. Poate ar fi mai bine să devin și eu angajatul tău, ca să-mi dai și mie o oarecare importanță și să mă ajuți”.

Înțelepciunea micului prinț sau ce avem de învățat de la copii

În opera unui copil, înainte de tehnici și cunoaștere, vedem lăuntric simțirea. Oare putem descifra și descrie trăirile unui copil, în originalitatea creației sale, cu metode care țin de critica de specialitate? La copii, doar iertarea și iubirea sunt la vârste depline, celelalte virtuți sunt de vârsta lui.

Sfântul Chiric – un copil care a ales pe Hristos

Pârâtă că este creștină, Sfânta Iulita a fost arestată cu tot cu fiul ei, care avea doar trei ani. La judecată i s-a făcut milă guvernatorului de pruncul aflat în brațele mamei. A trimis soldații să îl aducă și, primindu-l, l-a mângâiat pe creștet. La doar trei ani, Chiric i-a spus guvernatorului păgân: „Sunt creştin! Lasă-mă să mă duc la mama mea!”.

Dependența emoțională – cum o vindecăm?

Cei mai mulți dintre noi suntem mai mult sau mai puțin dependenți de relațiile noastre, chiar fără să ne dăm seama. Problema se manifestă atunci când gradul de dependență este mare, când celălalt începe să ocupe tot spațiul vieții noastre, când are loc renunțarea la sine. Aceasta produce suferință.

Principii de bază pentru dezvoltarea psihologică și emoțională normală a copiilor

Trebuie să-l luaţi mai des pe copil în braţe, să-i vorbiţi mai mult, să jucaţi cu el jocuri tradiţionale, să nu utilizaţi premergătoare. Dacă copilul nu vrea să meargă, n-are decât să se târască mai multă vreme: pentru el e un lucru bun. 

(Video) Nicolae, 15 ani: Cum aș putea să scap de patima judecării?

Fragment din intervenția LIVE de joi, 14 mai 2020, cu Maica Siluana Vlad, stareța Mănăstirii „Sfântul Siluan Athonitul” din Iași: „Un nou dialog cu cei mici și mari”

(Video) Catinca, 6 ani: Cum să scap de pofta de desene animate?

Fragment din intervenția LIVE de joi, 14 mai 2020, cu Maica Siluana Vlad, stareța Mănăstirii „Sfântul Siluan Athonitul” din Iași: „Un nou dialog cu cei mici și mari”

Pagini