copilărie

Mersul la biserică, pe înțelesul copiilor

Chiar dacă nu înţelege esenţa cuvântului, este bine ca cel mic să ştie că merge să se împărtăşească şi că acela este potir, iar în linguriţă este ceva deosebit, cum nu se mai află nicăieri în lume. Nicio falsitate sau amăgire nu trebuie să aibă loc atunci când e vorba de Euharistie. 

Pericolul dezvoltării intelectuale precoce

În dezvoltarea intelectuală precoce, sfera cognitivă rămâne practic fără bază, „atârnând în aer”. Iar acest lucru denaturează dezvoltarea copilului, neavând cum să nu provoace urmări negative pentru dezvoltarea personalităţii.

(Video) ADN-ul duhovnicesc al copiilor – până unde merge responsabilitatea părinților? – IPS Hierotheos Vlachos

Familia este celula vieții bisericești.

Părinți, încredințați-vă copiii în ocrotirea Maicii Domnului!

Străduiţi-vă să nu-i lăsaţi să citească acele cărţi care sunt potrivnice adevărului: mintea fragedă e în stare să primească tot felul de impresii.

Mama nu poate fi înlocuită de nimeni în creșterea copiilor

Nimeni nu ştie mai bine decât mama până unde poate merge severitatea şi până unde poate merge îngăduinţa, nimeni nu stăpâneşte mai bine decât ea arta de a stârni în copil dorinţa de a cunoaşte, de a-i atrage atenţia, de a-i da învăţături practice.

(Video) Învierea Domnului pe înțelesul copiilor

Hristos a înviat din morți, Cu moartea pe moarte călcând Și celor din morminte Viață dăruindu-le.

(Video) Parenting: Impactul tehnologiei asupra copiilor noștri

Fragment dintr-un interviu cu Daniel David, profesor de științe cognitive clinice la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și la Icahn School of Medicine at Mount Sinai din New York, SUA și director pentru cercetare la Albert Ellis Institute New York, SUA. Click aici pentru a vizualiza interviul integral: (Video) Prof. Univ. Dr. Daniel David - Interviu integral în cadrul Simpozionului Stăniloae 2018.

„Copilul nostru deja citește. Dar al vostru?”

Părinții încep învățătura cu ei devreme, așteaptă de la ei performanțe, îi compară cu alți copii de aceiași vârstă − și încă e bine dacă mama încearcă să-l învețe pe copil acasă, într-o ambianță liniștită, cititul și socotitul. Dacă nu merge, se satură repede să se „lupte” cu el și se lasă păgubașă. Acum însă copiii mici de tot sunt duși la lecții de grup, și asta este deja cu totul altceva: o ambianță străină, o doamnă străină care predă, efectul de grup – toate acestea fac să crească însemnătatea lecțiilor. 

Un copil, când învață să se roage, învață ce-i bucuria

După ritmul respiraţiei ne dăm seama de sănătatea trupului. Cât de mare este teama părinţilor atunci când copilul începe să respire greu şi este ameninţat de sufocare (ca boală)... Dar cel mai mult ne vom teme de lipsa sau încetarea respiraţiei duhovniceşti, care se numeşte rugăciune.

Trebuie să lăsăm copilul să facă tot ce vrea?

Acum ne ciocnim în mod frecvent de opinia potrivit căreia nu este admisibil să fie pedepsit copilul, să i se spună „nu”, să fie „plesnit”, chiar dacă a întrecut orice măsură. Adultul care face asta este etichetat drept monstru. În consecinţă, din copil nu iese doar un egoist samavolnic ci, şi mai rău, creşte insuficient de umanizat. Un asemenea copil pur şi simplu nu ţine cont de ceilalţi oameni. El are proaste de la început mecanismele de reglare psihică. 

Pagini