Toate bolile cele de multe feluri ale sufeltului au o singură pricină: păcatul. Dacă nu ar fi fost păcatul, nu ar fi fost nici boli, nici necazuri, nici moarte în lume. Tocmai de aceea vorbește astfel Sfântul Tihon despre păcat.

Păcatul este un rău de nepovestit, care Îl jignește pe Dumnezeu Cel nesfâr­șit și bun. Trădare nerușinată este păcatul, prin care Îl trădăm pe Dumnezeu Cel drept și fără de moarte. Rană nevindecată este păcatul, care rănește conștiința noastră, o chinuie și o roade. Lepră sufletească este păcatul, pe care nimeni în afară de Fiul lui Dumnezeu Cel Unul-Născut nu îl poate tămădui.

Păcatul este un rău mai rău decât toate relele! Cu adevărat, păcatul este mai rău chiar și decât demonul, după cum spu­ne Gură de Aur, fiindcă și pe demon tot păcatul l-a făcut demon... Cu adevărat, mai bine este să umbli gol decât împovărat de păcate. Cât de ma­re, cumplit și nevindecat rău iubești, suflete iu­bitor de păcat...

(Preasfințitul Ieremia Zăvorâtul, Rețetar duhovnicesc sau Doctorie duhovnicească adunată din lume, Editura Sophia, București, 2013, p. 73)