De ce se numeşte Biserica sfântă? Biserica este numită sfântă pentru că sfânt este Capul ei, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, pentru că sfinte sunt mijloacele mântuirii, Duhul Sfânt, Care sălăşluieşte în Biserică până la sfârşitul veacului, învăţătura propovăduită şi Trupul Domnului, care este sfinţenia însăşi şi care se dăruieşte continuu pe altarele ei. Sfântul Apostol Pavel zice: „Hristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt, şi ca s-o înfăţişeze Sieşi Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană” (Efeseni 5, 25-27). Sfântul Irineu scrie: „Unde este Biserica, acolo este şi Duhul Sfânt şi unde este Duhul Sfânt, acolo este şi Biserica şi tot harul”. Biserica este fără pată şi fără zbârcitură. Bisericile, zice Origen, sunt ca luminătorii în lume.

(Arhimandritul Cleopa Ilie, Călăuză în Credința Ortodoxă, Editura Episcopiei Romanului, 2000, p. 118)