Un frate a venit la un bătrân mare şi i-a zis: „Roagă-te pentru mine, Avva: mă întorc în lume, fiindcă bătrânul meu mă ocărăşte în fiecare ceas, numindu-mă diavol, satană, antihrist. Nu mai pot să îndur - merg în lume”. Bătrânul i-a grăit: „Oare pe nedrept îţi spune el lucrurile astea? Hristos şi Dumnezeul nostru este numit cu felurite nume: Dumnezeu, Domn, Bun, Milostiv, Atotţiitor, Atotputernic. Dumnezeu (Theos) fiindcă vede (theao) toate; Domn fiindcă domneşte peste toate; Atotţiitor fiindcă ține toate. Deopotrivă şi diavolul poartă felurite nume: veliar, şarpe, viclean, antihrist. La fel şi în privinţa oamenilor: omul care face binele este numit bun, drept, cinstit, sfânt, după virtutea sa; dimpotrivă, cel care cleveteşte pe unul înaintea altuia, pe bună dreptate poate fi numit diavol (diabolos - în lb. greacă „clevetitor”); cel ce tulbură obştea, satană; cel ce se împotriveşte în toate egumenului, potrivnic; cel ce vicleneşte, viclean; cel ce face lucruri rele, rău. Aşadar şi tu, frate, de faci faptele diavolului să nu te superi când eşti numit diavol, satană, potrivnic. Domnul şi Dumnezeul nostru le-a zis iudeilor: „Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul” (In. 8, 44)”.

(Patericul Lavrei Sfântului Sava, Editura Egumenița, 2010, p. 84)