Ieroschimonahul Iosif Protopsaltul, de la Mănăstirea Neamţ († 1840?)

Acest cuvios părinte a fost cel mai mare dascăl de muzică psaltică al Mănăstirii Neamţ din prima jumătate a secolului XIX.

Originar din partea locului, ieroschimonahul Iosif „Nemţeanu”, cum i se spunea în mănăstire, a luat jugul lui Hristos în marea lavră a Moldovei, prin anii 1790. Fiind înzestrat de Dumnezeu cu multă înţelepciune şi cu darul frumoasei cântări, aici a învăţat de la dascăli bătrâni cunoştinţele cele duhovniceşti şi meşteşugul muzicii bisericeşti. Şi atât de bine a deprins muzica psaltică, încât, în puţini ani, pe toţi marii psalţi nemţeni i-a întrecut. Şi atât de frumos cânta la biserică, încât mulţi veneau să-l asculte, căci cânta lui Dumnezeu cu mare evlavie, ca o adevărată alăută duhovnicească, iar glasul său umplea biserica, deştepta inimile şi scotea lacrimi.

Învrednicindu-se de darul preoţiei, ieroschimonahul Iosif a fost timp de peste 20 de ani mare duhovnic şi protopsalt şi cel dintâi dascăl de psaltichie nemţean, care întemeiază o şcoală de muzică bisericească tradiţională în Mănăstirea Neamţ. Sub stareţul Paisie, în biserică se cânta la strana dreaptă pe note liniare, după obiceiul bisericilor slave, iar la stânga se cânta muzică psaltică veche.

Deci, văzând dascălul Iosif că se îndepărtează călugării de muzica bizantină veche, sistematizată de Sfântul Ioan Damaschin (secolul VIII), a căutat să împodobească din nou Biserica cu cântările psaltice pe cele opt glasuri. Căci Țările Române au folosit din început în cult muzica psaltică, adusă, fie direct din Bizanţ, fie din Muntele Athos, prin intermediul călugărilor.

Cuviosul Iosif a scris şi a compus cântări pe melodie psaltică şi a format ucenici vestiţi de muzică veche în mănăstirile nemţene. Şcoala întemeiată de el a strălucit la Neamţ până spre sfârşitul secolului XIX, fiind socotit ca un mare dascăl şi înnoitor de muzică veche în Moldova; a fost premergătorul ieromonahului Macarie Protopsaltul, adevăratul înnoitor al muzicii psaltice româneşti.

În Istoria Mănăstirilor Neamţu şi Secu se scriu următoarele despre Cuviosul Iosif: „În vremea stăreţiei lui Dometian stareţul (1823-1834), care a urmat după Ilarie (1818-1823), foarte mult era împodobită această monastire cu părintele dascălul Iosif ieromonah”. Iar în Pomelnicul ctitoresc al Sfintei Monasteri Neamţ, se însemnează următoarele despre el: „A adus în Mănăstirea Neamţ ştiinţa şi învăţătura musichiei vechi a cântărilor bisericeşti, pe care le-a paradoxit (predat) la mulţi părinţi”.

Deci, împodobind Biserica lui Hristos cu alese cântări duhovniceşti şi bine săvârşind călătoria vieţii, s-a strămutat la cereştile lăcaşuri în anul 1840, lăsând în urmă numeroşi ucenici.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 360-361)