În Duminica dinaintea Nașterii Domnului, numită și a Sfinților Părinți după trup ai Domnului, ascultăm la Sfânta Liturghie Evanghelia de la Matei (1,1-25) în care este prezentată Genealogia Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

La o primă citire și ascultare a textului, ni se pare ciudată prezentarea unui șir de nume, 42 de nume însemnând tot atâtea generații de strămoși pământești ai lui Iisus Hristos.

Însă Sfânta Biserică a rânduit citirea acestui text evanghelic înaintea praznicului Nașterii Domnului spre a fi subliniată umanitatea Mântuitorului Iisus Hristos, din două motive. Primul ne arată că Iisus Hristos a fost nu numai Dumnezeu, ci și om. Sfântul Apostol Pavel spune: „într-adevăr, nu a luat firea îngerilor, ci sămânța lui Avraam” (Evrei 2,16). Nu a voit Dumnezeu să mântuiască lumea printr-un înger, nici prin Fiul doar ca Dumnezeu, ci a dorit ca Acesta să ia asupra Sa firea omenească, adică să se întrupeze.

În al doilea rând, Evanghelia vrea să ne mai spună și că Iisus Hristos S-a născut dintr-un neam anume, din neamul lui David, prin Fecioara Maria, și de Sus, de la Duhul Sfânt.

De ce era important ca Evanghelistul Matei să demonstreze acest lucru? Era important, pentru că tot Vechiul Testament fusese o carte a așteptării. Așteptarea celui Nou. Cei din Vechiul Testament au trăi astfel, permanent, întru așteptarea lui Mesia. Pe Mesia L-au căutat în viziunile lor proorocii, și au alimentat speranța poporului în venirea Lui.

Evanghelia prin cele trei grupări de neamuri sau generații, adică de trei ori câte paisprezece, subliniază lucrarea tainică a Sfintei Treimi din generație în generație pentru mântuirea neamului omenesc. Cifra paisprezece înseamnă de două ori cifra șapte, iar șapte este un număr sfânt, cifra perfecțiunii pe pământ, arătând că pregătirea pentru venirea lui Mesia trebuia să fie deplină: prin credință vie în Dumnezeu (așa cum se spune și în apostolul citit astăzi, Evrei 11) și ascultare smerită de Dumnezeu. Prin credință, proorocii au văzut mai dinainte și au binevestit taina Întrupării Fiului lui Dumnezeu.

Cine era Iisus Hristos? Aceasta este întrebarea care a frământat lumea, după nașterea Lui, în timpul vieții Lui pământești, la Învierea Lui și chiar până astăzi. Domnul Hristos Însuși a fost interesat ca lumea din jurul Său să știe cine este El. „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?... Dar voi, cine ziceți că sunt?” Atunci a răspuns Simon Petru: „Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu” (Matei 16, 13-17). El era „Lumina lumii”, „Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14,6). Ca Fiul al lui Dumnezeu, Iisus a venit cu garanția că El deține adevărul: „Cuvântul S-a făcut trup, și S-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr” (Ioan 1,14).

Așadar, Iisus Hristos este Dumnezeu și Om. În El se întâlnesc dumnezeirea necreată și umanitatea creată; se unesc cerul și pământul, veșnicia și timpul, pentru ca oamenilor pământeni Hristos Domnul să le dăruiască viața cerească veșnică.

Fiecare dintre noi, ne naștem dintr-un anumit neam; trup din trupul părinților noștri, iar Dumnezeu adaugă partea Sa și darul Său la nașterea fiecărui om. Darul vieții este darul lui Dumnezeu. Avem această identitate în istorie și suntem chemați să moștenim viața veșnică. 

Această Duminică ne invită să ne pregătim mai intens pentru sărbătoarea Nașterii Domnului, ca să-L primim cu pace și bucurie pe Hristos Domnul în sufletele noastre.

Sfintele Slujbe și Colindele transmit din generație în generație bucuria apropierii lui Dumnezeu de om, a apropierii omului de strămoșii săi, sentimentul frumuseții și armoniei în univers.

Să primim colindători şi să colindăm pentru a vesti Naşterea Domnului şi a dărui iubire celor din jurul nostru. Colindele ni-L arată pe Dumnezeu ca fiind Pelerin și Dăruitor, sporind credința și iubirea noastră față de Hristos Domnul și oameni. Să ne facem daruri unii altora și să sărbătorim creștinește Nașterea Domnului făcând din inimile noastre un nou Bethleem.

Sursa: glasulcetatii.ro