„Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău”! (Luca 1, 38)

Preacucernici și Preacuvioși Părinți, iubiți credincioși,

Îi mulțumim bunului Dumnezeu că ne-a învrednicit să ajungem cu pace la marile sărbători ale Nașterii Domnului, Tăierii împrejur și punerii numelui Pruncului Iisus (Anul nou) și Botezului Domnului. Pentru a ne bucura de ele, ne-am pregătit fiecare după putință cu post și cu rugăciune înmulțită, precum și cu mărturisirea păcatelor în Taina Spovedaniei și împărtășirea cu trupul și sângele Domnului în cadrul Sfintei Liturghii. Orice bucurie în viață vine după o osteneală: cu cât ne-am ostenit mai mult prin post și rugăciune pentru întâmpinarea acestor sărbători, cu atât mai mult ne bucurăm astăzi de ele și primim binecuvântarea lui Dumnezeu.

Nașterea Domnului este, cum spune Sfântul Ioan Damaschin (sec. VIII), „singurul lucru nou sub soare de la crearea lumii”. Dumnezeu, Care a făcut cerul și pământul prin Cuvântul Său atotputernic; Dumnezeu, Care este mai presus de toată creația, El, Dumnezeul Cel nemărginit, Se smerește atât de mult încât se face Om pentru ca să elibereze pe oameni din robia păcatului și a morții. „S-a smerit pe Sine, chip de rob luând,… ascultător făcându-Se până la moarte și încă moarte pe cruce” (Filipeni 3, 7-8). Această taină a smereniei lui Dumnezeu este mai presus de minte; ea nu poate fi primită decât prin credință. Fără credință este cu neputință a înțelege tainele lui Dumnezeu și tainele vieții noastre. „Totul este har“ spun Părinții Bisericii, nimic nu este întâmplător, ci totul proniator; în toate se ascunde Dumnezeu. Iar credința înseamnă tocmai smerenia minții și acceptarea tainelor care nu sunt împotriva minții, ci mai presus de minte. Adevărata credință este adeziunea caldă la tot ceea ce Dumnezeu ne-a descoperit prin cuvântul Său în Vechiul și Noul Testament, precum și împlinirea poruncilor Lui care ne sunt date pentru binele nostru vremelnic și veșnic. Sfântul Apostol Pavel spune: „cu inima de crede și cu gura se mărturisește spre mântuire” (Romani 10, 10). Credința pornește deci din inimă și angajează inima în tot ceea ce vorbim și facem. Părintele Tadei de la Vitovnița (Serbia +2003) îndemna mereu pe credincioși: „să gândiți cu inima, să vorbiți cu inima și să lucrați cu inima”, fiți oameni calzi și buni ca Dumnezeu!     

Maica Domnului a primit în inima ei cuvântul Arhanghelului Gaviil care-i vestea alegerea de a naște pe Fiul lui Dumnezeu, rămânând fecioară, așa cum a făgăduit de mică. Ea s-a smerit și a zis: „Iată, roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău”. În clipa aceea S-a zămislit în pântecele ei, prin lucrarea Sfântului Duh, Fiul lui Dumnezeu. A fi smerit înseamnă a nu te încrede în tine însuți, ci a te încrede în Dumnezeu, a-L asculta pe El și a împlini voia Lui. Căci Dumnezeu vrea binele și mântuirea fiecărui om. El vrea ca „toți oamenii să se mântuiască și să vină la cunoștința adevărului” (I Timotei 2, 4). De aceea, Dumnezeu „toate le lucrează spre binele celor ce cred și-L iubesc pe El” (Romani 8, 24). Maica Domnului este model suprem de credință, de smerenie și de ascultare: pentru mame și fecioare și pentru toți cei ce vor să-și mântuiască sufletul. 

Iubiți credincioși,

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2026 ca „Anul omagial al pastorației familiei creștine” și „Anul comemorativ al sfintelor femei din calendar (mironosițe, mucenice, cuvioase, soții și mame)”. În tot cursul anului care vine, suntem chemați să medităm și să înțelegem mai bine rolul familiei, cu deosebire al femeilor creștine, în Biserică și în societate. Familia este darul lui Dumnezeu pentru perpetuarea neamului omenesc: „Fiți rodnici și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l stăpâniți” (Facere 1, 28) a poruncit Dumnezeu primilor oameni. Dacă trăim după porunca lui Dumnezeu și dăm naștere la toți copiii pe care El îi trimite în lume ne vom bucura de binecuvântarea Lui, iar neamul nu va pieri. De dragostea și buna înțelegere din familie depinde armonia societății în care trăim. Nicăieri în lume nu se oglindește mai bine dragostea lui Dumnezeu ca în familie. Dragostea nu este doar un sentiment vag și nu se reduce la plăcerea trupească, ci este jertfelnică: „Dragostea îndelung rabdă, este binevoitoare, nu se laudă, nu se trufește, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul, toate le suferă, toate le rabdă; dragostea nu cade niciodată”. Imnul dragostei din capitolul 13 al epistolei către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel este cel mai frumos imn care s-a scris vreodată despre dragoste. Acest capitol ar trebui citit zilnic, mai ales când apar, din invidia diavolului, neînțelegeri între oameni. Citindu-l cu credință, ne simțim deodată dezarmați față de toată vrăjmășia și tulburarea pe care le purtăm în suflet. Căci sufletul se liniștește numai prin iertare și răbdarea ispitelor și greutăților vieții.

Sfântul Ioan Gură de Aur (sec. IV) spune că „familia este Biserica cea mică”, în care  tata, mama, copiii și bunicii trăiesc credința prin rugăciune zilnică, prin citirea Sfintei Scripturi și a cărților ziditoare de suflet, prin post și facerea de bine către semenii aflați în lipsuri sau în suferință. Familia este prima școală a vieții în care copiii descoperă credința și valorile ei, învață să se roage, învață ce este binele și ce este răul, învață să fie buni și ascultători. În privința educației copiilor, mamele au un rol fundamental. Toți putem spune că am primit credința de la mamele sau bunicile noastre care ne-au învățat să ne rugăm și ne-au dus la biserică de mici. Credința, nu bunurile materiale, este cea mai mare zestre pe care o putem lăsa ca moștenire copiilor noștri pentru ca ei să crească sănătoși și să reușească în viață.

Femeia a fost înzestrată de Dumnezeu cu o simțire deosebită; dacă bărbatul judecă mai mult cu mintea, femeia judecă mai mult cu inima. Însă mintea și inima se completează reciproc. De aceea a făcut Dumnezeu pe om ca „bărbat și femeie”, ca să fie una și să formeze un întreg armonios. Totuși inima este centrul ființei umane. În inimă se concentrează ca într-un focar toate energiile care străbat ființa noastră, toată umanitatea și tot universul. Și aceasta pentru că inima este locașul lui Dumnezeu. Iar unde este Dumnezeu este toată creația.

Faptul că numai bărbații primesc hirotonia întru preot, nu înseamnă că femeile sunt inferioare bărbaților. În Biserică, fiecare are chemarea sa proprie și nu există mare și mic. În fața lui Dumnezeu toți suntem egali. Maica Domnului, femeile mironosițe și toată mulțimea sfintelor femei, mame și fecioare, de-a lungul veacurilor, n-au fost cu nimic mai prejos decât sfinții ierarhi sau preoți pe care-i avem în calendarul nostru. Sfințenia nu depinde decât de curăția vieții. În bisericile noastre, femeile sunt mai prezente și mai active decât bărbații, începând cu cântarea la strană, împodobirea bisericii cu odoare sfinte, curățenia locașului sfânt și catehizarea copiilor.

Dacă în trecut, statutul femeii era acela de gospodină și de creșterea și educația copiilor, astăzi cele mai multe femei au servicii publice ca și bărbații, dovedindu-se a fi tot atât de competente ca și aceștia. La locul de muncă și în societate, femeile creștine sunt chemate să dea mărturie despre credința lor prin felul de a se îmbrăca și a vorbi, prin seriozitate și muncă cinstită. Sfântul Apostol Petru îndeamnă pe femei zicând: „Podoaba voastră să fie nu cea dinafară: împletirea părului, podoabele de aur și îmbrăcămintea hainelor scumpe, ci să fie omul cel tainic al inimii…, blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu” (I Petru 3, 3-4). Iar Sfântul Apostol Pavel spune că femeia „se va mântui prin naștere de fii, dacă stăruiește, cu deplină înțelepciune în credință, în iubire și în sfințenie” (I Timotei 2, 15).

Iubiți credincioși,

Sfântul Sinod al Bisericii noastre a aprobat anul acesta, după cercetarea amănunțită a vieții lor, canonizarea a 16 femei cu viață sfântă (mucenițe, monahii, soții de domnitori, mame de sfinți și mărturisitoare). Dintre acestea amintim aici pe:

• Maria Brâncoveanu, soția Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, cu cinstire în data de 16 august;

• Cuvioasa Filofteia de la Pasărea, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, cu cinstire în data de 12 aprilie;

• Cuvioasa Muceniță Evloghia de la Samurcășești, cu cinstire în data de 19 decembrie;

• Cuvioasa Elisabeta de la Pasărea, cu cinstire în data de 5 iunie;

• Cuvioasa Mavra de pe Ceahlău, cu cinstire în data de 4 mai;

• Cuvioasele Nazaria și Olimpiada de la mânăstirea Văratic, cu cinstire în data de 17 august;

• Olimpia din Fărcașa, mama Cuviosului Petroniu de la Prodromu, cu cinstire în data de 4 iulie;

• Sfânta Mărturisitoare Blandina de la Iași, deportată 15 ani în Siberia, cu cinstire în data de 24 mai;

•  Anastasia Șaguna, mama Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, cu cinstire în data de 1 decembrie;

• Cuvioasa Filotimia de la Râmeț, mama Sfântului Cuvios Dometie cel Milostiv, cu cinstire în data de 6 iulie;

• Cuvioasa Antonina de la Tismana, cu cinstire în data de 23 decembrie;

• Cuvioasa Matrona de la Hurezi, cu cinstire în data de 5 mai.

Toate aceste sfinte femei sunt exemplu de credință, de smerenie și răbdare în lupta cu greutățile vieții pentru noi toți, mai ales pentru femeile creștine.

„De aceea și noi având atâta nor de mărturii (sfinte) împrejurul nostru, să lepădăm păcatul care lesne ne împresoară și să alergăm cu stăruință la lupta care stă înainte. Cu ochii ațintiți asupra lui Iisus care… a suferit crucea, n-a ținut seamă de ocara ei și a șezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu” (Evrei 12, 1-2).

Să ne rugăm Maicii Domnului și sfintelor femei nou canonizate să ne ajute să ne iubim și noi Biserica și Neamul.

Punându-vă la inimă aceste gânduri de Sfintele Sărbători, vă îmbrățișez părintește în Hristos Domnul, născut în peștera Betleemului, și chem binecuvântarea Lui asupra voastră a tuturor. 

Sărbători fericite și La mulți ani! 

† Serafim

Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale și de Nord