De la manşa de pilot care străbate cerurile, la crucea preotului care îndrumă către Împărăţia cerurilor. In memoriam – Preotul militar Cristian Robert Paraschiv

10 Ianuarie 2022 11:33 Pr. Ştefan Zaharia Reflecții

În zilele  noastre, accentul este pus pe celebritatea persoanei. Omul, aflat în centrul propriei existenţe, are nevoie de reflectoare. Este un „theatrum mundi” jucat cu poftă. Şi, totuşi, există şi în acest amalgam de reprezentaţii persoane, nu personaje, care desluşesc adevărul pe care Dumnezeu l-a aşezat în om. Sunt unii dintre noi care reuşesc, cu smerenie şi devotament, să meargă să ne reprezinte, să ne lumineze calea cu crucea în mâini, izvorâtă din inimă şi proiectată către cer. Un astfel de om a fost preotul militar Cristian Robert Paraschiv.

„În viaţă e bine ca în toate datoriile tale să lucrezi cu iubire, să cauţi adevărata iubire şi să o amplifici. Aceasta este cheia fericirii veşnice, este bucuria cea mai înaltă, mai curată şi care transfigurează sufletul omului, pregătindu-l pentru comuniunea permanentă cu Dumnezeu aici şi dincolo” - Preot militar Cristian Robert Paraschiv (Sursa: www.bg15mc.ro).

În zilele  noastre, accentul este pus pe celebritatea persoanei. Omul, aflat în centrul propriei existenţe, are nevoie de reflectoare. Este un „theatrum mundi” jucat cu poftă. Şi, totuşi, există şi în acest amalgam de reprezentaţii persoane, nu personaje, care desluşesc adevărul pe care Dumnezeu l-a aşezat în om. Sunt unii dintre noi care reuşesc, cu smerenie şi devotament, să meargă să ne reprezinte, să ne lumineze calea cu crucea în mâini, izvorâtă din inimă şi proiectată către cer. Un astfel de om a fost preotul militar Cristian Robert Paraschiv.

Un articol de presă reprezintă o înşiruire de informaţii şi de impresii. Cel pe care îl citiţi dumneavoastră acum este o impresie cu accente de presă. Vă voi aduce la cunoştinţă o scurtă relatare despre „părintele Cristian de la Armată”, aşa cum îl cunoşteau cei mai mulţi pietreni pe preotul Cristian Robert Paraschiv de la Capela militară din incinta Batalionului 634 Infanterie „Mareșal Jozef Pilsudski” și la Garnizoana Piatra-Neamţ.

Dumnezeu a rânduit ca părintele Cristian să se nască în ziua marelui Praznic al Naşterii Domnului în anul 1971, în Piatra-Neamț, spre bucuria părinților săi Cristache și Maria. A fost botezat la biserica Parohiei Sarata din Piatra Neamț de către părintele Anghel Victor. Tatăl său a fost șofer și mama casnică. Are o soră, Maria, de profesie inginer silvic, actualmente pensionară. A început pregătirea pentru viață cu clasele primare la Școala din Sarata, a continuat cu gimnaziul la Școala Nr. 4 din Piatra Neamț, pe care l-a absolvit în anul 1988. A urmat, în perioada 1986-1990, Liceul Militar „Tudor Vladimirescu” din Craiova, iar în perioada 1990-1993 Școala Militară de Ofițeri de Aviație din Brașov, Secția Naviganți, iar în toamna anului 1993 a obținut brevetul de parașutist navigant. Ulterior a urmat mai multe cursuri de perfecționare în domeniu.

În anul 1995 s-a căsătorit cu Ana-Maria Anton din Piatra Neamț, cununia fiind săvârșită în biserica Parohiei Sarata din Piatra Neamț de către Părintele Constantin Capșa. În familia părintelui s-au născut trei copii: Teodora, Ștefan şi Iustin.

În anul 1999 părintele Cristian a absolvit cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă București, Secția Pastorală (1995-1999) cu teza de licență „Spiritualitatea ortodoxă și participarea omului duhovnicesc la viața semenului”.

Și-a început cariera militară în anul 1993, la UM Paraşutişti Bacău, trei ani mai târziu întorcându-se la Piatra-Neamț, cadru militar la UM 01804 și apoi preot militar, din anul 2002, la UM 01027. În anul 2002 a fost hirotonit preot, la Iași, de către IPS Părinte Mitropolit Daniel Ciobotea, pentru UM 01407 - Batalionul 634 Infanterie „Petrodava” (astăzi Batalionul 634 Infanterie ,,Mareșal Jozef Pilsudski”), slujind lui Dumnezeu la Capela Militară a Garnizoanei Piatra-Neamț. La Capela militară din cadrul unității, cu hramul „Sfântul Gheorghe”, părintele Cristian-Robert a lucrat intens încă din primele zile după numirea sa. A amenajat capela în perioada 2003-2004 într-un pavilion pus la dispoziție de unitate pentru înființarea unui spațiu liturgic, conform dispozițiilor de funcționare a asistenței religioase în armată.

A primit pe 8 septembrie 2004, la sfinţirea Capelei, titlul de „Specialist de clasă, clasa I” pe linie de asistență religioasă, alături de distincţia de iconom stavrofor.

Ca preot militar, cu rang de căpitan în ultimii ani, a participat la tabere de instrucţie, aplicaţii, trageri şi alte activităţi din procesul de pregătire şi instruire a efectivelor batalionului. Era implicat în activități umanitare, a participat la câteva emisiuni TV din presa naţională şi regională şi a semnat câteva articole de specialitate în ziarele locale şi publicaţiile militare.

Slujitor devotat al Bisericii, a avut o colaborare deosebită cu toți preoții din Protopopiatul Piatra-Neamţ și din judeţul Neamţ, fiind respectat și foarte apreciat. De asemenea, în colaborare cu Protopopiatul Piatra-Neamţ, a organizat și participat cu conştiinciozitate la toate slujbele legate de zilele naţionale şi comemorative reprezentative.

Un jertfitor prin excelenţă şi o jertfă în acelaşi timp

În dimineaţa zilei marelui Praznic al Botezului Domnului, pe 6 ianuarie 2022, a trecut la cele veșnice, la doar 50 de ani.

A fost depus în capela în care a slujit cu râvnă pentru camarazi şi fiii duhovniceşti, fiindu-i alături, prin cântările şi citirile slujbelor săvârşite în sobor, colegii preoţi din protopopiat şi din alte unităţi militare, membrii familiei, prietenii şi cunoştinţele.

Cel mai emoţionant omagiu l-au adus fiii duhovniceşti, cei care au primit îndrumarea şi binecuvântarea părintelui Cristian. Trebuie să vă mărturisesc bucuria cu care îl aşteptau aceştia ori de câte ori urma Taina Mărturisirii sau întâlnirile pentru a discuta despre anumite situaţii. A fost blând, serios, sincer, curat, iubitor, sfătos, dispus să ducă poverile celorlalţi.

Părintele Cristian a avut un moment în care era doar ofiţerul Cristian Robert Paraschiv. Îndrăgostit de misiunea sa, deplin implicat în ascultarea sa de militar, a trecut printr-un moment de grea încercare. Dumnezeu i-a rânduit o schimbare fundamentală. Aceea care a schimbat manşa de pilot care străbate cerurile pentru siguranţa celor de pe pământ cu crucea preotului care îndrumă pe cei de pe pământ către împărăţia cerurilor. Misiunea preoţiei a preluat vocaţia armelor, şi, astfel, a oferit din nou, cu mai multă râvnă blândeţea, seriozitatea, sinceritatea, curăţia, iubirea, sfătuirea, dispoziţia de a duce poverile celorlalţi. A împlinit misiunea catehetică în cadrul unităţii militare, susţinând sporadic întâlniri cu camarazii pe diferite teme catehetice. În 4 iulie 2019 a susţinut şi o cateheză demonstrativă cu titlul „Legătura din Scriptură și cult”, în cadrul catehezelor din programul eparhial anual din cercurile pastorale din protopopiat.

A fost un jertfitor prin excelenţă şi o jertfă în acelaşi timp. În răstimpurile de suferinţă, fiii săi duhovniceşti, familia, prietenii şi cunoştinţele l-au pomenit în rugăciune, cu nădejdea vindecării. La momentul în care Dumnezeu şi-a reorânduit ceata slujitorilor săi cereşti, noi toţi, am primit vestea cu emoţie, cu lacrimi şi în acelaşi timp cu credinţa că Tatăl Ceresc a vrut un om cu chip îngeresc să plece mai devreme dintre noi.

Noi, Parohia „Pogorârea Sfântului Duh” din Piatra-Neamţ l-am avut frate şi sprijin. Multe dintre cunoştinţele noastre comune l-au descris ca: „predicator puternic în cuvânt”, „doctor de suflete”, „blând sfătuitor”, „părinte şi frate”.

 „Cel mai important este să înţelegem nu când, ci cum vom muri”

Nașterea Domnului și Botezul (Boboteaza)! Sună a multe bucurii. Pentru unii, o jumătate de secol s-au adunat între cele două sărbători, în timpul în care cerul stă deschis, îngerii unind veșnicia cu temporalul. O jumătate de secol Cristian Robert a fost slujitor și rugător. Aproape de cer și totuși pe pământ, aproape de pământ și totuși în cer. Ce sorți de prăznuire dumnezeiască l-au purtat cu cinste până în înaltul văzduhului și în genunchi pe fața pământului. Cu zbor spre cer și cu metanie pe chipul lutului! Părintele Cristian Robert a atins cerul dincolo de înaltul pe care omul l-a perceput vreodată!

Părintele Cristian a fost un dar, un zâmbet cald, cuvânt cu putere multă, îmbrățișare frăţească, liniște cu dulce glas! A fost un purtător de har ce s-a împărțit fiilor duhovnicești cu timp și, mai ales, fără timp. O voce puternică îi răzbătea din piept, exprimând cu mult curaj adevărurile de credinţă şi învăţătura Bisericii Ortodoxe. Şi, fiindcă soldaţii pot, Dumnezeu le dă prilejuri de mărturisire. Aşa a fost şi lupta părintelui Cristian cu suferinţa fizică timp de câţiva ani. O dramă care a inclus toată familia. Pe chipurile doamnei preotese, ale copiilor şi ale apropiaţilor se citesc încă tranşeele episoadelor de grea încercare. Să îi pomenim în rugăciune!

După slujbele stâlpilor şi sfintele liturghii săvârşite în Capela „Sfântul Gheorghe” în perioada depunerii părintelui Cristian în Capela Militară, a avut loc slujba de înmormântare. Duminică, 9 ianuarie 2022, Preasfinţitul Părinte Nichifor Botoşăneanul a săvârşit, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, slujba la care au luat parte un număr mare de camarazi, colegi preoţi din unităţile militare ale Moldovei şi de mulţi fii duhovniceşti şi credincioşi.

În cuvântul de învăţătură Preasfinţitul Părinte Nichifor a îmbărbătat familia părintelui Cristian şi a oferit câteva îndemnuri celor prezenţi: „La orice vârstă ar fi despărţirea de cei dragi, ea poartă în ea o sămânţă a durerii. O înţelegere că viaţa noastră aici pe pământ este o etapă şi o pregătire pentru viaţa ce ne este pusă înainte şi că ea se încheie cu semnul morţii, îngroparea trupului. Cel mai important este să înţelegem nu când, ci cum vom muri şi cum vom trece de aici, dacă vom avea viaţa noastră împlinită sau neîmplinită. Viaţa omului se aseamănă cu o candelă: paharul este trupul, lumina este toată făptuirea şi toată alegerea omului care înseninează trăirea, iar untdelemnul pe care îl primim depinde de Dumnezeu. Nu e despre cât de mult sau de puţin primim, ci despre cum ardem acest untdelemn, luminând sau fumegând. Din aceste motive prohodirea părintelui Cristian aduce credinţă şi nădejde. Părintele Cristian Robert a fost un om frumos şi la chip şi la suflet care a trăit frumos şi în cinste în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor. A trăit o viaţă împlinită, iar capela în care ne-am adunat este mărturia trudei mâinilor lui şi a dorinţei de a-L sluji pe Domnul cum se cuvine. Plecarea din această viaţă, înainte de vreme, are un rost şi o bucurie pentru el. Familia se vede împuţinată de un sprijin puternic şi de o mângâiere a dragostei, dar Dumnezeu va binecuvânta şi însoţi pe fiecare dintre cei rămaşi întristaţi”.

La final au adresat cuvinte de condoleanţe maiorul Ovidiu Pădurariu, comandantul Batalionului 634 Infanterie „Mareșal Jozef Pilsudski” din Piatra-Neamț şi locotenentul colonel Marius Dascălu, comandantul Garnizoanei Piatra-Neamț.

Înhumarea a avut loc la Cimitirul Pietricica Piatra-Neamț, fiind însoţită de onoruri militare.

Dumnezeu să-l ierte pe părintele Cristian! Rugaţi-vă neîncetat pentru el! (Preot Ştefan Zaharia, Parohia „Pogorârea Sfântului Duh” - Gară, Piatra-Neamţ)

De la același autor

Ultimele din categorie