Zis-a avva Alonie: de nu va zice omul întru inima sa că eu singur și Dumnezeu suntem în lume, nu va avea odihnă.

Zis-a iarăși: de nu aș fi stricat tot, n-aș fi putut să mă zidesc; adică, de n-aș fi lăsat tot ce mi se pare bun din voința mea, n-aș fi putut să dobândesc faptele bune.

Zis-a iarăși: de va voi omul, de dimineața până seara ajunge în măsură dumnezeiască.

(Patericul, ediția a IV-a rev., Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, p. 39)