Aproape două ore se rugase plângând domnul Constantin Polihronie, mare funcționar de stat, în fața raclei cu moaștele Sfântului. Era îmbrăcat numai în pijama și un taxi îl aștepta la poarta bisericii.

Când a terminat, a pornit încet spre ieșire, târându-și pantofii pe podea. L-am oprit puțin, povestește preotul bisericii, să-l intreb, dacă vrea să ne spună, de ce a plâns atâta, de ce venise așa îmbrăcat la biserică și dacă nu cumva dorea o cameră să se odihnească puțin.

- Nu, părinte, m-a odihnit pentru mulți ani Sfântul, acest mare și făcător de minuni doctor căruia ii slujiti. Astăzi de dimineață a venit la spital soția mea să mă vadă. De mai bine de 10 ani nu mai stăteam drept, așa cum sunt acum. Din cauza unei afecțiuni cronice a sistemului nervos și a unei boli prin care am trecut, mi-am șubrezit atât de mult sănătatea încât am fost nevoit să ies la pensie înainte de termen și să mă internez în spital. La 2 ani dupa aceasta aveam picioarele paralizate mai mult de 80%. Paralizia, starea sufletească rea, deznădejdea ma duseseră aproape de moarte.

Astăzi, așadar, când a venit soția la spital să mă vadă, m-a găsit dormind și nu m-a trezit, ci s-a așezat pe un scaun alături de patul meu. Pentru câteva clipe a prins-o somnul. Vede în vis cum în salonul vecin se făcea vizita doctorilor. În mijlocul lor a zărit pe unul tânăr, străin. Soția mea s-a apropiat de el și i-a zis:

- Doctore, sunteți străin? Vă văd pentru prima dată la spital. Vă rog, în salonul de alături zace soțul meu, paralizat de 10 ani. Doctorii mi-au spus adevărul: o să-mi pierd tovarășul de viață, o să-mi pierd singurul sprijin. Soțul meu o să moară.

- Mergeți doamnă, asteptați, îl voi vedea și pe soțul dumneavoastră.

- Da, doctore, aștept; spuneți-mi dacă vreți numele dumneavoastră.

- Ioan Rusul, i-a răspuns.

S-a trezit și a sărit de pe scaun! Mă vede cum incerc singur să mă ridic, sprijinit pe coate.

- Ajuta-mă, îi zic, cineva mă ține de subsuori și mă ridică, ajută-mă și tu.

M-am ridicat în picioare, pe podea. Plânsul soției a făcut să se adune în jurul nostru doctorii și asistentele medicale. Doctorul responsabil al sectiei, un creștin cu adevărat credincios, a fost profund miscat cind a auzit de la soția mea cele petrecute și mi-a spus:

- Domnule Polihronie, nu cereți să vă schimbați pijamaua, luați un taxi și mergeți la biserica vindecătorului dumneavoastră, la Sfântul Ioan, în Evia, unde se află sfintele moaște întregi. Mergeți, multumiți-i din suflet și veniți apoi să vă facem externarea care de această dată - lucru rar, desigur - este semnată nu de un doctor, ci de un sfânt. Cred tot ceea ce spun și ca creștin și ca medic. Deasupra științei noastre este atotputernicia lui Dumnezeu și a Sfintilor Săi...

Acestea mi-a spus, părinte. Acestea le vedeți. Dați-mi și sfinția voastră binecuvântare.

Acestea le-a spus, acestea le-am văzut la acest om binecuvântat care, cu ochii plini de lacrimi nu știa cum să-i mai mulțumească Sfântului.

22 februarie 1984

(Protoprezbiter Ioan Vernezos, Preot Gheorghe Nicolae, Noile minuni ale Sfântului Ioan Rusul, Editura Andreas Print, București, 2011, pp. 43-44)