Dumnezeu nu tot ceea ce prevede hotărăşte. Teologii deosebesc în Dumnezeu hotărârea şi îngăduinţa. Ceea ce Dumnezeu hotărăşte, aceea se şi întâmplă, după cum hotărăşte El, iar ceea ce îngăduie, aceea poate nici să nu se întâmple, chiar dacă Dumnezeu prevede întâmplarea acelui lucru. Aşa a fost căderea protopărinţilor şi a duhurilor. Ei au căzut în mod liber, chiar dacă Dumnezeu a prevăzut acest lucru. Din partea iui Dumnezeu a fost făcut totul ca ei să nu cadă. Le-a spus clar protopărinţilor: Să nu mâncaţi. Şi urmările au arătat.

Ceva asemănător trebuie să presupunem şi în privinţa duhurilor căzute. Nu au ascultat, cine este vinovat? De ce a îngăduit Dumnezeu acest lucru? Pentru că altfel ar fi trebuit să le ia libertatea ori să nimicească din lume făptură liberă. Însă fară ea lumea ar fi fost cu mult mai prejos decât este acum. Şi i-a îngăduit Dumnezeu să cadă, orânduind apoi chipul ridicării din cădere.

Noi mergem spre înviere pe calea luptei cu împotrivirile. Aceasta este legea! Şi toţi cei care păzesc sunt încununaţi de izbândă.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, traducere de Cristea Florentina, Editura Cartea Orodoxă, p. 213)