Evenimentul este organizat sub patronajul Academiei Române și al Patriarhiei Române și este dedicat aniversării a 150 de ani de la Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni și de la Primul Congres al Studenților Români de Pretutindeni, care au avut loc la Mănăstirea Putna, în 15–16 august 1871. Cele două evenimente din 1871 au fost organizate de către studenții români de la Viena, reuniți în asociația „România Jună”, cu sprijinul studenților români din alte centre universitare și al multor români cu râvnă pentru unitatea neamului. Un rol deosebit de important în organizare l-a avut Mihai Eminescu.

Activitatea de astăzi a debutat cu Slujba de pomenire a poetului Mihai Eminescu în biserica Mănăstirii Putna, slujbă oficiată de Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

După ce au fost depuse jerbe de flori la statuia marelui poet din incinta așezământului monahal, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, părintele arhimandrit Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna, domnul Niculai Barbă, vicepreședintele Consiliului Județean Suceava, și Elena Kuji Buteică, cea care a câștigat, în 2011, concursul de discursuri studențești la aniversarea a 140 de ani de la Serbarea din 1871, au vorbit despre Responsabilitatea față de un ideal continuu – unitatea națională.

Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a arătat că nu dificultățile exterioare sunt problema noastră, ci cele dinlăuntru: „A fost oare ușor în 1871, sub stăpânire străină, când țara era împărțită? N-au fost atunci încercări de intimidare și de stopare a inițiativei și a elanului? Ne pare că este mai greu acum decât în 1966, în plin regim comunist? Ce ne împiedică în a cultiva și a ne promova idealul de unitate? Din afară, mai nimic. Și oricum, în epoca «libertăților» și a «drepturilor», mici pietre de poticnire exterioare ar putea fi ușor depășite. Dinlăuntru, însă, nu puține. O unitate națională nu se decretează, ci se cultivă și se constată, apoi, într-un firesc al lucrurilor. Nu se impune de sus, ci se construiește de jos, și între olaltă. Nu se proclamă festiv, demagogic și politicianist, ci se zidește cu sinceritate, jertfă de sine, curaj și credință. Le avem pe acestea din urmă? Atunci suntem pe drum bun. Ne lipsesc ori de abia pâlpâie în noi credința, curajul, altruismul și sinceritatea? Atunci mai avem de lucrat în duhul și inima de unde purcede lucrarea unității. Căci la ce unitate la scară largă mai pot visa dacă dezbinarea e aici, lângă mine: între vecini, între rude”.

Domnul Niculai Barbă, vicepreședinte al Consiliului Județean Suceava, a arătat că nu împrejurările sunt relevante pentru a împlini un lucru bun, ci importantă este țintirea binelui pe termen lung: „Sunt evenimente la care trebuie să contribuim și față de care avem o mare obligație. Am auzit întrebarea «cine să facă?», dar mai ales «cine ar putea?» Eu cred că este obligația noastră: cei care trebuie și cei care pot să o facă suntem noi toți – cei care a dat Dumnezeu să trăim în aceste vremuri și pe aceste locuri.”

Domnul vicepreședinte a prezentat exemple de dificultăți pe care le-au întâmpinat organizatorii din 1871, între ele faptul că nu s-a putut ține serbarea la data prevăzută inițial, din cauza războiului franco-prusac, și a fost amânată cu un an. Dar dificultățile au fost depășite și acesta este un exemplu pentru cei de azi: „În această perioadă, omenirea întreagă trece prin perioade grele. Dar, prin credință, prin încredere, prin ceea ce facem fiecare dintre noi putem să îndeplinim năzuința acelor vrednici bărbați ai istoriei: Mihai Eminescu, Ciprian Porumbescu. Erau doi tineri – unul împlinise 20 de ani, celălalt nu trecuse de 18 ani, dar care, prin mesajul lor, au rămas în istorie. Noi astăzi suntem obligați să ducem năzuința lor mai departe, năzuința de unitate a neamului, dorința de dezvoltare. Eu cred că ceea ce facem pentru a marca acest eveniment nu este până pe 15 august sau până la anul, ci trebuie să fie în veci.”

Părintele stareț al Mănăstirii Putna, arhim. Melchisedec Velnic, a subliniat ce înseamnă recunoștința unui popor care își cinstește înaintașii: „Un popor care are recunoștință față de înaintași face dovada unui suflet tare, iar neamul care are un astfel de suflet nu are a se teme niciodată pentru existența sa. De aceea astăzi, ca și oricând, ba și mai mult încă, am vrut și vrem să ținem aprinsă flacăra credinței atâtor tineri care acum 150 de ani, mânați de acest ideal al păstrării sufletului neamului românesc viu și puternic, s-au adunat aici, la Mormântul Marelui Român și Apărător al creștinătății, Sfântul Voievod Ștefan. Atunci, în această incintă, a răsunat apelul lor: «Trecutul nostru nu este decât înfricoșatul coif de aramă al creștinătății, al civilizațiunii. Christos a învins cu litera de aur a adevărului și a iubirii, Ștefan cu spada cea de flacără a dreptului. Unul a fost Libertatea, celălalt apărătorul Evanghelului ei. Vom depune deci o urnă de argint pe mormântul lui Ștefan, pe mormântul creștinului pios, al Românului Mare». (Apel, Viena, 4 martie 1870, semnat de Președintele Comitetului Central, Conte E. Logothetty, și de secretar, Mihai Eminescu). Prezența unui ideal în inimile tinerilor acestui popor este mărturia nobleței și garanția perenității, arvuna sfințeniei. Dorim ca acest ideal să continue și, așa cum sufletele românilor au vibrat la unison cu sufletul unui tânăr pe numele lui Mihai, sau Ioan, sau Ciprian, așa dorim să vibreze și sufletele noastre astăzi. Vrem să li se facă iarăși auzite glasul, dorința și idealul, de aceea am găsit de cuviință să punem început acestor manifestări cu înseși cuvintele lor: «Serbarea de la Putna trebuie să fie un act produs de o națiune întreagă; serbarea de la Putna are să fie întrunirea națiunei române în suvenirile trecutului, în însuflețirea prezentului și speranțele viitorului! În trecutul neguros al națiunii române sunt multe puncte strălucitoare, unul dintre acestea, cel mai strălucitor, este acela în care apare umbra măreață a lui Ștefan cel Mare, pe lângă această suvenire să ne adunăm la mormântul acestui bărbat să ne dăm mâna, aici să o zicem în fața lumii, cum că am avut un trecut și voim a avea un viitor! Iată ideea sărbătorii!» – este un fragment din Apelul Comitetul Central pentru Serbarea întru memoria lui Ștefan cel Mare, 15 iunie 1871”.

Elena Kuji Buteică a vorbit despre importanța faptelor fiecăruia în materializarea idealurilor naționale. „Astăzi este un moment în care Ștefan cel Mare, mie și dumneavoastră, ne dă șansa să ne întâlnim, ne ocrotește și ne binecuvântează și ne ajută să conștientizăm că faptele fiecăruia dintre noi sunt cele care construiesc România de astăzi și – mai ales – cea de mâine. Iar dacă ne uităm la România de ieri, la România poetului Mihai Eminescu, a lui Porumbescu, a lui Xenopol, a lui Slavici, avem o datorie frumoasă pe care nu trebuie să o vedem ca pe o povară, ci ca pe o șansă de a construi pe mai departe împreună, într-o unitate a idealurilor și simțirilor noastre astfel încât peste 150 de ani să fim, poate, și noi amintiți, măcar ca o fărâmă din ceea ce noi amintim pentru ei. Este datoria noastră față de țară, față de sufletele noastre, și vreau să cred că așa simțim cu toții – roșu, galben și albastru –, și este cea mai frumoasă șansă de a conștientiza că viața nu trebui să treacă în fiecare zi pe lângă noi fără însemnătate. Dacă în fiecare zi facem o faptă bună pentru aproapele nostru, pentru țara noastră, ne facem un bine nouă și mai ales facem un bine României, pentru un viitor frumos, așa cum merită.”

În continuare au fost premiați câștigătorii Concursului de recitare a liricii eminesciene „La Putna”, ediția a VII-a.

A urmat un minunat moment artistic, recitalul susținut de Grupul Școlii Gimnaziale „Mitropolit Iacob Putneanul” Putna, condus de profesor Mircea Aanei. Cei prezenți s-au îndreptat spre clădirea Centrului Cultural „Mitropolit Iacob Putneanul” pentru vernisajul expoziției „Serbarea de la Putna – 150. Continuitatea unui ideal”.

Aici, un moment deosebit a fost reprezentat de recitalul de vioară și pian susținut de Diana Păstru și Johannes Raimund Onesciuc, precum și de recitalul Coralei „Ciprian Porumbescu”, dirijată de părintele Lucian Tablan.

Profesorul Adrian Alui Gheorghe a fost cel care a prezentat expoziția. Întâi a pus în context Serbarea din 1871 și consecințele ei: „Descifrând istoria ulterioară a românilor și a României, privind cu detașarea și luciditatea unui veac și jumătate de la acele evenimente, putem avea astăzi dimensiunea visului, a speranței, a disperării chiar a ceea ce au însemnat cele două momente ale acelei acțiuni colective; Serbarea de la Putna și congresul studențimii române, care i-a urmat, au fost consecința unui complex de factori, dar și a unei dorințe de secole, amânată, dar niciodată uitată, și care a căpătat forma unei sărbători; o serbare națională/ o sărbătoare națională nu pot fi decât expresia conștiinței că aparții unei națiuni; există o bucurie a sărbătorii și a serbării de fapt în toate actele și etapele evenimentului. În memoria acelor vremuri și a acelor evenimente este deschisă astăzi această expoziție, de la Mănăstirea Putna, care marchează începutul unei importante serii de acțiuni comemorative și de celebrare a unor momente și a unor personalități providențiale pentru rezistența și persistența noastră în istorie”.

Un capitol central în prezentarea sa a vizat Urna, principalul obiect adus în dar de  către studenți în 1871: „Piesa centrală a expoziției o reprezintă urna antică de argint, depusă ca «un semn de pietate și de amintire» pe mormântul voievodului Ștefan cel Mare; inscripția este edificatoare: «Eroului, învingătorului, apărătorului existenței române, scutului creștinătății, lui Ștefan cel Mare, Junimea Română Academică»; ne putem imagina emulația stârnită în timp în jurul acestui obiect care s-a încărcat cu semnificație odată cu trecerea timpului; unii au gândit urna, și-au imaginat-o, alții au realizat-o, alții, mulți, au susținut-o material, prin subscripție publică, pentru a fi realizată; alții au purtat urna pe brațe, au depus-o pe mormântul lui Ștefan cel Mare, pe unii i-a emoționat, unii au plâns, alții s-au cutremurat; mesajul pe care urna îl transmitea nu era, de fapt, pentru generația prezentă, ci pentru generațiile viitoare; idealul era o proiecție pentru viitorime; apoi, vreme de 150 de ani, urna aceasta a fost păstrată ca un odor de preț în lada de zestre a neamului; a fost martoră la Războiul de Independență, la actul Marii Uniri de la 1918, a trecut prin două conflagrații mondiale, a sângerat când au fost rupte bucăți din pământul românesc, ale căror semințe erau laolaltă cu celelalte în urna integratoare, a fost ascunsă în fața barbarizării sovietice, a supraviețuit epocii comuniste; simbol al unui ideal, urna aceasta a ajuns, iată, să fie un răspuns sau o sumă de răspunsuri, din nou, întrebărilor noastre: Cine suntem? Spre ce ne îndreptăm? Cât mai atârnă în inima noastră sentimentul că aparținem unei patrii? Cât ne mai doare rana văzută sau nevăzută a patriei? Dacă mai avem nevoie de o patrie? Dacă ne merităm patria?”

Referindu-se la titlul manifestărilor, a explicat că  acesta se impune în mod firesc: „Un cuvânt poate sintetiza tot ceea ce incumbă aceste documente materiale sau scrise: idealul. Mai departe, acest ideal are un nume mult mai concret: unirea. Unirea este un deziderat mai vechi al populațiilor românești din toate provinciile situate deoparte și de alta a Munților Carpați; unirea tuturor românilor a însuflețit, a încălzit, a dinamizat, i-a pus în stare de vis pe toți cei care au văzut în definirea și rostuirea patriei o predestinare pentru care merită să lupte, un altar pe care soarta devine destin”.

Părintele arhimandrit Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna a încheiat cuvântările, adresând mulțumiri celor care au sprijinit expoziția și care sprijină programul de manifestări aniversare: „Mulțumesc în mod deosebit celor patru doamne restauratoare, care au dat viață unora dintre obiectelor de la 1871.

Principalul sprijin în aceste manifestări vine de la Consiliul Județean Suceava. Mulțumim domnului președinte Gheorghe Flutur, care a îmbrățișat deplin gândul că este datoria celor de azi și este în beneficiul nostru să îi sărbătorim cum se cuvine pe Eminescu și generația 1871.

Mulțumim domnului Niculai Barbă, care are direct în răspundere, din partea Consiliului Județean, aceste manifestări. Și doamnei Irina Vasilciuc – și ea din această echipă care pune umărul la bunul mers al activităților aniversare. Pentru recitalurile de astăzi, mulțumim interpreților și Centrului Cultural Bucovina – domnul director general Sorin Filip și colegilor domniei sale, aflați astăzi aici. Mulțumim domnului Constantin Emil Ursu, directorul Muzeul Național al Bucovinei, domnul Gabriel Cărăbuș, directorul Bibliotecii „I. Ghe. Sbiera” și doamnei Alis Niculică de la Bibliotecă – vom colabora, căci și noi dorim să îmbunătățim expoziția de aici, și Muzeul și Biblioteca vor organiza o expoziție dedicată momentului Putna 1871.” Din delegația autorităților locale a făcut parte și domnul Claudiu Brădățan, șeful Centrului de informare turistică Suceava.

Amintind că manifestările aniversare sunt puse sub patronajul Academiei Române și al Patriarhiei Române, părintele stareț a mulțumit Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, care a dat binecuvântare pentru desfășurarea programului aniversar și a binecuvântat ca Sectorul Media al Arhiepiscopiei să transmită în direct deschiderea manifestărilor din această zi. De asemenea, a mulțumit Preasfințitului Damaschin Dorneanul.

În finalul cuvântului, părintele stareț a făcut un apel la cei care au documente ori reprezentări grafice ale Serbării din 1871 să ia legătura cu mănăstirea, pentru a le publica. Vorbind despre aflarea în Biblioteca Academiei Române a unei litografii făcute de pictorul Petru Verussi cu darurile așezate pe mormântul Sfântului Ștefan cel Mare în 1871, a arătat că nu se știe unde sunt celelalte schițe făcute de acesta la Serbare. O litografie de la Serbarea lui Carol Popp de Szatmari este, de asemenea, căutată. Un colecționar privat are o serie de documente privitoare la Serbare din 1871 care sunt inedite. „Repet rugămintea de a ne sprijini cu reprezentări grafice și documente legate de 1871 – nu doar o țară, ci un popor întreg a fost atunci mișcat și în multe orașe se găsesc mărturii scrise despre activitățile de sprijinire locală a Serbării de la Putna sau însemnări ale stării sufletești în timpul Serbării, trăită și de cei care nu au fost aici prin intermediul reportajelor”.

În cadrul expoziției au fost prezentate obiecte și documente originale și fotografii de la Serbările de la Putna, în special de la cea din 1871. Au fost executate lucrări de conservare la două epitafe din 1871, iar patru flamuri din 1871 și laurii metalici de la Serbările din 1904 și 1926 au fost restaurați, cu sprijinul Consiliului Județean Suceava.

Evenimentul de deschidere face parte din seria manifestărilor aniversare cuprinse în Acordul de asociere între Județul Suceava prin Consiliul Județean Suceava, Muzeul Național al Bucovinei, Centrul Cultural „Bucovina”, Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera”, Comuna Putna prin Consiliul local al comunei Putna și Mănăstirea Putna din cadrul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, pentru organizarea și desfășurarea activităților de aniversare a 150 de ani de la „Serbarea de la Putna”. (Protos. Dosoftei Dijmărescu / Irina Ursachi)