Frica de Dumnezeu nu este o frică psihologică, ci este un dar al lui Dumnezeu.

Domnul S-a făcut Om nu ca să ne sperie, ci ca să ne vindece de fricile noastre bolnave. El ne cheamă la El pentru că suntem bolnavi, păcătoşi, obosiţi, chinuiţi, rătăciţi. Ne cheamă ca să ne vindece şi să ne dăruiască iubirea Lui necondiţionată.

Abia apoi, după ce vom fi primit Duhul Său Cel Sfânt şi vom fi învăţat în şcoala Sa să credem în făgăduinţele Lui, vom primi şi darul fricii de Dumnezeu!

Această frică nu e decât o altă faţă a bucuriei sfinte! E aceeaşi înfiorare a sufletului şi o amuţire a minţii în faţa prezenţei lui Dumnezeu în noi!

Să îndrăznim să creştem lucrând poruncile Lui!

(Monahia Siluana Vlad, Uimiri, rostiri, pecetluiri, Ed. Doxologia, 2012, pp. 44-45)