Hernia de disc este o suferinţă frecventă la vârsta adultă, cauzată de „sfărâmarea“ discului intervertebral, acea „pernuţă“ amortizoare care migrează (herniază) de la locul ei, compresând rădăcini nervoase apropiate.

Distrugerea discului intervertebral este urmarea rezistenţei slabe a acestuia la eforturi fizice, după o alimentaţie necorespunzătoare şi/sau după eforturile fizice făcute din poziţii nefuncţionale sau neadaptarea vârstei şi constituţiei. Urmare a uzurii părţilor moi şi dure de la coloana vertebrală este şi binecunoscuta lombosciatică, pricinuită de ruperea unui disc lombar, ce irită nervul sciatic, producând durere, contractură, neputinţă şi chiar paralizie, la nivelul piciorului.

Prevenirea presupune alegerea unei munci după constituţie şi după rezistenţa fizică, precum şi o alimentaţie echilibrată.

Osteoporoza coloanei vertebrale şi a altor segmente osoase se întâlneşte cu precădere la vârstnici. Rărirea elementelor de rezistenţă care susţin şi împuţinarea sărurilor minerale care întăresc osul sunt cauzate, în primul rând, de vârstă, de perturbările hormonale şi neuropsihice. Dar şi bolile care perturbă buna digestie, greşelile în alimentaţie, lipsa activităţii fizice, noxele din mediul înconjurător duc, pe neobservate, la osteoporoză gravă. Aceasta favorizează fracturile microscopice sau vizibile de la coloana vertebrală, cu prăbuşirea ei. Astfel, prin compresiunea diverselor organe sau din cauza durerii, omul duce o viaţă dificilă şi dependentă de alţii.

Prevenirea osteoporozei şi a complicaţiilor se face din copilărie, când se asigură rezistenţa osoasă. Aceasta se poate realiza doar cu o alimentaţie diversificată, gimnastică zilnică de întreţinere, precum şi apelând zilnic la servicii de balneologie, mergând în staţiuni balneoclimaterice sau petrecând vacanţe de vară la ţară.

Tratarea bolilor vârstei, folosirea antiosteoporoticelor moderne, alături de dietă şi kinetoterapie, sunt soluţii pentru o bătrâneţe activă şi independentă.

De asemenea, oamenii trebuie să-şi susţină şi să-şi protejeze coloana vertebrală chiar şi în activităţile simple, cotidiene. Muncitorii care ridică sau poartă greutăţi au nevoie, la lucru, de centură lombostat sau măcar de un brâu. La activităţile desfăşurate în picioare se folosesc susţinătoare plantare în pantofi, ciorapi elastici. Însă şi la muncile uşoare, la care se stă o zi întreagă pe scaun, coloana cervicală se susţine cu coliere adaptate, iar spatele cu pieptare elastice.

Activităţile sedentare necesită, la maximum două ore, un pic de mişcare pentru relaxarea musculaturii, iar la cele desfăşurate în picioare şi, eventual, cu efort, este nevoie de un răgaz de odihnă pentru facilitarea circulaţiei venoase periferice.

Gimnastica zilnică de întreţinere, înotul, drumeţiile, tratamentul într-un serviciu sau o staţiune balneoclimaterică sunt soluţii simple şi naturale de menţinere a sănătăţii şi puterii de muncă.