Hipocalcemia se întâlneşte cu maximă frecvenţă la nou-născuţi, până la vârsta de un an, dar şi după aceea. Dintre cauzele hipocalcemiei în raport cu vârsta se pot cita:

- cauze materne: diabet zaharat, disgravidia, carenţă de aport de calciu şi vitamina D, hiperparatiroidism matern;

- cauze legate de sarcină şi naştere: născuţi cu greutate mică (prematuritate, dismaturitate), naştere traumatică - leziuni cerebrale, alte cauze (cezariană);

- cauze postnatale: hipoxia, care pot fi date de detrasa respiratorie idiopatică, septicemia neonatală.

Încă de la luarea în evidenţă a unui nou-născut, medicul se va interesa dacă mama prezintă diabet zaharat, despre rangul sarcinii, dacă a prezentat disgravidie, cât a durat gestaţia, cum s-a desfăşurat travaliul şi naşterea, despre nivelul socio-economic, iar în perioada neonatală tardivă se va interesa despre alimentaţia sugarului, deoarece utilizarea laptelui de vacă determină un aport crescut de fosfaţi care contribuie la apariţia hipocalcemiei.

În cazul unui sugar sau a unui copil trecut de vârsta de 1 an, medicul se va interesa despre următoarele eventualităţi: rahitism, malnutriţie, malabsorbţie, boli renale cronice, boli hepatice, intervenţii chirurgicale pe tiroidă, administrarea cronică de anticonvulsivante şi steroizi.

În urma examenului clinic, medicul constată iritabilitate, traumă, laringospasm, convulsii. La nou-născut apar semne de hipertensiune intracraniană, când apare bombarea fontanelei anterioare sau semne de insuficienţă cardiacă sugestivă.

În cazul unei hipocalcemii simptomatice se instituie tratament. Măsurile terapeutice în hipocalcemia simptomatică (în special în cazul convulsiilor hipocalcemice) cuprind, pe de o parte, un tratament de urgenţă, având ca obiectiv stoparea imediată a convulsiilor şi normalizarea calcemiei, iar pe de altă parte, un tratament de fond ce vizează menţinerea calcemiei în limite normale  pe termen lung, în special prin suprimarea cauzei care a adeterminat hipocalcemia.

Părinţii ar trebui să evite administrarea de preparate de calciu şi vitamina D fără a consulta medicul. Datoria părinţilor este de a asigura o alimentaţie echilibrată, variată, expunerea la soare a copiilor, activităţi fizice (sportive), zilnic, în zone mai puţin poluate.