În minunata carte a Apocalipsei este prezisă venirea a doi martori puternici ai lui Hristos chiar înainte de sfârşitul lumii. Potrivit Predaniei, aceştia vor fi Enoh şi Ilie. Cu mare putere atât în fapte, cât şi în cuvinte, aceştia vor mărturisi despre Hristosul Cel viu, şi, ca nişte gornişti care sună alarma, vor chema neamul omenesc cel stricat să se pocăiască grabnic. Ce le vor spune ei oamenilor? Vor striga în urechile cele învârtoşate ale oamenilor:

- Pocăiţi-vă fără întârziere, fără nici o zi de amânare, căci, iată, a venit sfârşitul lumii!

La care oamenii vor râde şi printre hohote le vor răspunde:

- Lumea aceasta n-are nici început şi nici sfârşit. Despre pocăinţă vorbeau cândva doar babele şi ignoranţii!

Proorocii iarăşi:

- Voi sunteţi fii ai luminii. Părintele vostru Cel ceresc este Părintele luminii, Dumnezeul Cel viu şi Unul. Pocăiţi-vă şi purtaţi-vă ca nişte fii ai luminii! Iată, Judecătorul vine, este deja în prag!

Printre râsete şi chicoteli nebune oamenii vor răspunde:

- Noi nu suntem fii ai luminii, ci zei ai luminii. Noi înşine facem lumina. Voi, veneticilor, pocăiţi-vă de bâiguielile voastre plictisitoare până ce nu vă judecăm!

Iarăşi vor lua cuvântul cei doi oameni ai lui Dumnezeu şi vor grăi:

- Treziţi-vă, oameni, din beţie, ură şi răutate! Fiţi de un suflet şi de un cuget în Hristos Domnul!

La care oamenii cu supărare:

- Dacă ne-am face de un suflet şi de un cuget, ar înceta toată viaţa noastră politică, ce e întemeiată pe partide, şi anume pe aceste trei partide principale: progresist, hiperprogresist şi ultraprogresist. Înseamnă că voi sunteţi contra politicii moderne progresiste, drept care se cuvine să fiţi bătuţi cu pietre.

Iarăşi proorocii:

- Nu vă războiţi unii împotriva altora, căci sunteţi fraţi! Dracul vă minte, şi vă împarte, şi vă aduce la ruină. Sloboziţi-vă de dracul cel rău!

Auzind acestea, unii dintre mai marii poporului le vor răspunde cu mânie:

- Întreg sistemul nostru economic atârnă de fabricile de armament. Prin război se ajunge la selecţia celor mai puternici şi mai capabili să trăiască. Asta ne învaţă filozofii noştri; asta ne învaţă şi natura prin crocodili şi urangutani. Aşadar sunteţi contra situaţiei economice progresiste a timpului nostru ? O să vă omorâm dacă nu tăceţi!

Vor striga atunci oamenii lui Dumnezeu:

- Vai, fraţilor, lăsaţi vorbele şi gândurile nebuneşti şi mântuiţi-vă în grabă sufletele de focul iadului, care şi-a căscat gura să vă primească! Pocăiţi-vă şi lepădaţi toată cugetarea trupească; nu sunteţi dobitoace, ci oameni ai lui Dumnezeu! Iată, Dumnezeu vine să judece lumea !

Pierzându-şi cu totul firea, oamenii cei nervoşi vor începe să ţipe cu încrâncenare:

- Ce basme despre suflet tot spuneţi voi acolo ? Progresul nostru a nimicit fanteziile despre nu ştiu ce suflet, fantezii ale strămoşilor noştri. Trupul nostru este avuţia noastră cea mai de preţ. El este dumnezeul nostru. Cândva el secreta un mucus plângăcios care se numea suflet. Acum însă nu-l secretă. Prin evoluţie a devenit desăvârşit şi nu mai produce suflet, ci progres şi numai progres.

Atunci proorocii vor preface prin semnul crucii toată apa din lume în sânge, pentru a-şi întări cuvintele, şi vor striga cu glas cumplit:

- Noi vă vorbim, voi râdeţi sau vă mâniaţi. Noi vă învăţăm, voi bateţi câmpii. Pentru ultima oară, cu totul ultima, vă vorbeşte Făcătorul nostru prin noi, Hristos Cel răstignit şi înviat vă îndeamnă prin noi pentru ultima, ultima oară: pocăiţi-vă! Miluiţi-vă pe voi înşivă şi smulgeţi-vă de pe marginea pierzării veşnice! Oare n-auziţi vuiet din depărtare! Nu simţiţi cum se cutremură pământul ? Nu simţiţi mirosul din văzduh ? Nu vă apare nimic în vis ? N-auziţi glasurile din lumea cealaltă ? Nu vedeţi vedenii ? Cocorii simt apropierea iernii: cum de nu simţiţi şi voi apropierea Judecăţii ? Pocăiţi-vă, ultimii urmaşi ai păcătosului Adam!

Turbaţi de mânie şi cu totul ieşiţi din minţi vor răcni păcătoşii:

- Evreii L-au omorât pe Hristos, amăgitor în timpul vieţii, iar progresul nostru L-a omorât pe Hristos, amăgitor după moarte. Pentru noi totul e relativ: cu uşurinţă prechimbăm orice adevăr în minciună şi orice minciună în adevăr. Dar, ca să nu ne mai supăraţi, iată că vă vom omorî cu ajutorul împăratului nostru. O, împărate al nostru, satano, ajută-ne nouă!

Atunci se va ridica din adâncul iadului satana, şi se va aprinde mânia oamenilor până la fierbere şi clocot împotriva celor doi martori ai lui Dumnezeu. Şi îi vor omorî. Şi va fi râs şi veselie pentru păcătoşi.

Dar iată că în acel ceas se va cutremura pământul ca niciodată de la începutul lumii. Şi vor cădea multe dealuri şi munţi, şi se vor usca izvoarele apelor, şi mult popor va pieri. Şi nu va fi cine să îngroape morţii. Dar, pe de altă parte, mulţi se vor teme, şi se vor pocăi, şi vor da slavă lui Dumnezeu, Care e Viu în veacul veacului. Aceştia vor fi rodul ostenelii şi suferinţei celor doi martori, mucenici pentru adevăr.

În cele din urmă întreaga lume va fi acoperită de beznă deasă, încât mulţi vor înebuni de groază. Atunci când oamenii vor fi deznădăjduiţi, şi pământul se va cutremura în chip nemaivăzut, şi se va lăsa beznă deasă, şi fără de veste de va auzi corul vieţuitorilor cereşti strigând din ce în ce mai răsunător:

- Iată, Mirele vine!

Ca într-o noapte întunecată, fără lună, va străluci deodată o lumină cu totul nouă, nemaivăzută, neobişnuită – va străluci Crucea, semnul Fiului Omului, în locul soarelui şi al lunii, ba încă mai puternic decât soarele, şi va lumina lumea întreagă.

Atunci, atunci Se va arăta El – mântuirea noastră şi Mântuitorul nostru. (Sfântul Nicolae Velimirovici)

 

(Ieromonah Benedict Stancu, Părinții Bisericii despre sfâșitul lumii: antologie, Editura Sophia, București, 2009, pp. 57-62)