Sminteală înseamnă scoatere de pe calea bună, deraiere a gândi­rii, deraiere a simţirii, în final deraiere a trăirii. Se răstoarnă gân­direa, cele considerate temeinic întemeiate îşi pierd stabilitatea, si­guranţa, caracterul de repere pentru calea cea dreaptă... Sminteala este soră cu ispita, îi urmează adesea îndeaproape. Căderea în ispită produce sminteală, atât la nivel personal, cât şi la acela al unei obşti mai mici sau mai mari. 

(Costion Nicolescu, Mic tratat de iubire, Editura Doxologia, Iaşi, 2012, pp. 368-369)