Oare de unde începe slăbănogirea (paralizia)? De la socoteala trufaşă a minţii. I se pare ei că e mai bine să nu se conducă după Dumnezeu, ci după capul ei, după păcat. Şi aşa dă omul drept în plata păcatului, ca şi cum ar da cu oiştea-n gard.

Tot minte slabă dovedesc şi aceia care nu vor să vină la ştergerea păcatelor, şi n-au de ce aştepta tămăduirea bolilor. Ajută şi doctorii, dar trebuie să-ţi curăţeşti întâi sufletul.

Dacă oamenii şi-ar potrivi purtările după poruncile lui Dumnezeu, şi nu după momeala păcatelor, ar preveni, ar ocoli toate pacostele necazurilor, dar aşa, drept în ele îşi sparg capul. Şi apoi umblă plângând... Lasă-te, frate, condus de un sfat dumnezeiesc, că de nu..., capul care nu ascultă... odată se sparge şi n-are cine ţi-l lega!

Oare de ce vin oamenii aşa de în silă la spovedanie? – Fiindcă ştiu că li se cere lepădarea de păcate; ori lor le plac păcatele mai mult decât înfrânarea de la ele.

(Din învăţăturile Părintelui Arsenie Boca – Despre durerile oamenilor, vol. 6, Editura  „Credinţa strămoşească”, 2012, p. 44)