Trebue să cercetăm cum întipăresc dracii nălu­cirile cele din somn în mintea noastră şi-i dau o anumită formă. Una ca aceasta obişnueşte să se întâmple minţii, fie privind prin ochi, fie auzind prin auz, fie printr-o simţire oarecare sau fie prin amintire. Deci dracii, mi se pare, răscolind amin­tirea o întipăresc în cuget. Căci organele trupului stau în nelucrare, ţinute de somn. Dar iarăşi, trebue să cer­cetăm cum răscolesc amintirea? Sau poate prin patimi? Aşa trebue să fie, deoarece cei curaţi şi nepătimaşi nu mai păţesc una ca aceasta. Este însă şi o mişcare simplă a amintirii, stârnită de noi sau de sfintele Puteri. Prin ea vorbim şi petrecem cu Sfinţii. Să fim însă cu atenţie. Căci chipurile pe cari sufletul împreună cu trupul le primeşte întru sine, amintirea le mişcă fără să se mai ajute de trup. Aceasta se vede din faptul că adesea pă­timim una ca aceasta şi în somn, când trupul se odih­neşte. Trebue să ştim că precum ne putem aduce aminte de apă, şi cu sete şi fără sete, tot aşa ne putem aduce aminte de aur şi cu lăcomie şi fără lăcomie; şi aşa şi cu celelalte. Dar trebue să ştim şi aceasta: că pentru nălu­ciri se folosesc dracii şi de lucrurile de dinafară, ca de pildă de vuetul apelor, la cei ce călătoresc pe mare.

(Evagrie Monachul, Filocalia, Volumul I, Ediţia II, Tradusă din greceşte de Prof. stavr. Dr. Dumitru Stăniloaie, Sibiu, 1947, p. 4)