Dezertori sunt aceia care, datori fiind să lupte, abandonează lupta și fug de ea. De obicei se vorbește despre dezertori în armată dar dezertarea se poate manifesta în mai tot locul. Că orice lucru pe care ești pus să-l faci și-l lași baltă, orice abandonare a luptei, este o dezertare.

În mănăstire, atunci când este cineva nou venit, i se pune în vedere că lupta e până la moarte, nu până la noapte. Și că e până la sfârșit, nu până la prășit. Unii o iau în serios, alții gustă doar gluma. Pentru că sunt multe încercări încă de la început, cei care nu știu foarte clar ce vor, nu rezistă primului post în mănăstire. De aceea spunem că în mănăstire, nu toamna se numără bobocii ci după post. Și totuși, unii pleacă după mai mulți ani.

Este la fel ca și o căsnicie care a mers fără probleme vizibile 10 sau 15 sau chiar 20 de ani, și apoi afli că vor sa se despartă. Că nu mai pot trăi unul cu altul. Că sunt incompatibili. Și au observat asta abia după 20 de ani de trăit împreună.

Uneori este vorba de lupta pe care o duci cu o boală. Luptă care poate dura multă vreme. Luptă care poate să-ți macine nervii și să-ți încerce răbdarea la sânge. Mai ales dacă este însoțită și de unele medicamente care favorizează sau produc depresii. Iar alteori, fără motive de boală ne lăsăm cuprinși de depresii și ajungem sa ne gândim că lumea ar fi un loc mai bun fără noi. Tot o dezertare este și sinuciderea, oricât de multe scuze lirice și filosofice ar încerca cineva să-i inventeze.

Uneori, un om rabdă să fie bătut, și batjocorit multă vreme. Și apoi, este pus într-un lac înghețat împreună cu încă 39 de prieteni ai lui. Iar lângă lac, este pusă o baie caldă. Celui care își calcă pe conștiință și spune altfel decât crede cu adevărat, îi este pregătită baia, care nu, va sta să înghețe în lacul acela. Și simte că nu mai poate, că nu mai vrea. Are impresia că a făcut destul. Iese din lac, intră în baie, și îi cedează inima de la șocul termic și moare. Unul dintre cei care-i păzeau vede o oportunitate. Orice loc eliberat înseamnă loc pentru recrutări. Ia el locul dezertorului și devine unul dintre cei 40 de mucenici deși a intrat în luptă abia la sfârșit. Pentru că nu se încununează cei care au plecat pe front, ci cei care s-au întors de pe front. Cei care au căzut luptând sunt încununați împreună cu ei, ca eroi și martiri. Iar cei care s-au dovedit lași și dezertori, nu sunt pomeniți niciunde decât pentru judecată.

Orice luptă am duce, cu orice, cu oricine, nu avem niciodată motive suficient de bune pentru a dezerta. Lupta cu viața, cu moartea, cu noi înșine, toate sunt lupte care merită duse până la capăt. Nimeni și nimic în lumea aceasta văzută sau în lumea duhurilor, cea nevăzută, nu este atât de tare ca voința omului. Omul care vrea, face ceea ce vrea. Nimeni și nimic nu-l poate opri. Voința omului este întăritoarea libertății lui. Omul care nu vrea, nu este liber. Iar omul care nu este liber, nu va vedea fața lui Dumnezeu.