Povestit-a iarăși despre alt bătrân care ședea în pustie, că s-a rugat lui Dumnezeu să i se dăruiască lui ca niciodată să nu dormiteze când se pornește vreo vorbă duhovnicească iar de va aduce cineva cuvinte de clevetire sau de vorbă deșartă, îndată să adoarmă, ca să nu guste auzurile lui acest fel de otravă. Și acesta zicea că diavolul este silitorul vorbei deșarte și luptătorul a toată învățătura duhovnicească, aducând și acest fel de pildă. Că vorbind eu, zice, pentru folos, către oarecari frați, de atâta somn adânc au fost cuprinși, încât nici genele ochilor nu puteau să le miște. Eu vrând dar să arăt lucrarea demonului, cuvânt de vorbă deșartă am adus la mijloc, de care făcând haz, numaidecât s-au trezit. Și suspinând, am zis: cât timp pentru lucruri cerești vorbeam, ochii voștri, ai tuturor de somn erau cuprinși iar când cuvânt deșert a curs, toți cu osârdie v-ați deșteptat. Pentru aceea, iubiților frați, vă rog, cunoașteti lucrarea demonului celui viclean și de sine luați aminte, păzindu-vă de dormitare, când faceți ceva duhovnicesc, sau ascultați.

(Patericul, ediția a IV-a rev., Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, p. 129)