Diavolul face totul pentru ca omul să nu se folosească duhovnicește
Măi, ce face vrăjmașul! Mereu învârte butonul la altă frecvență. Îndată ce nevoitorul este gata să se folosească de ceva, pac!
O, dacă l-ați vedea pe diavolul cum se mișcă! Nu l-ați văzut și de aceea nu pricepeți unele lucruri. Face totul pentru ca omul să nu se folosească duhovnicește. Am observat aceasta la Colibă, atunci când vorbesc. Când ajung exact în punctul care vreau, cel mai sensibil, ca să se folosească cei ce aud, atunci sau se face un oarecare zgomot sau vin alții și mă întrerup. Diavolul îi pune mai înainte să caște gura la Schitul de vizavi sau să privească altceva și rânduiește să vină la momentul cel mai important al discuției, ca să schimb subiectul și să nu se folosească cei cărora le vorbesc.
Pentru că atunci când începe discuția, știe diavolul unde va duce și, deoarece vede că se va păgubi, trimite pe cineva exact în momentul cel mai sensibil ca să mă întrerupă. „Hei, Părinte, pe unde să intrăm?” strigi. „Luați rahat și apă și veniți pe acolo!”, le spun. Alții intră în curte exact în clipa aceea și mă întrerup, pentru că trebuie să mă scol și să-i întâmpin. Alții vin puțin după aceea și iarăși trebuie să mă scol, să-i întreb: „De unde sunteți?” etc. Și astfel sunt nevoit s-o iau din nou de la început, să spun iarăși pilda ce-am început-o. Dar de îndată ce încep, strigă de jos altul: „Ei, Părinte Paisie, unde ești? Pe aici e poarta?”. Hai, scoală-te din nou... Măi, și diavolul acesta!
Într-o zi mi-a făcut aceasta de șase-șapte ori până când am fost nevoit să pun câteva... santinele. „Tu stai acolo și vezi să nu vină nimeni, iar tu stai aici, până ce-mi voi termina treaba.” De șase-șapte ori să începi o întreagă istorie, să ajungi la punctul unde se vor folosi, și diavolii iarăși să facă scene!
Măi, ce face vrăjmașul! Mereu învârte butonul la altă frecvență. Îndată ce nevoitorul este gata să se folosească de ceva, pac!, îi învârte butonul în altă parte și uită de sine prin ceea ce îi dă acela își aduce aminte de ceva duhovnicesc? Țac!, îi aduce aminte de altceva.
Îl face să se dea de-a berbeleacul. Dacă omul ar învăța cum lucrează diavolul, s-ar elibera de multe lucruri.
– Părinte, dar cum să învețe?
– Să se observe pe sine însuși. Dacă cineva se observă pe sine, învață. Vezi, ciobanii sunt cei mai buni meteorologi pentru că observă norii, vântul.
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol.2: Trezire duhovnicească, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Ed. a 2-a, Editura Evanghelismos, București, 2011, pp. 123-124)
Prin osteneală și ajutor de la Dumnezeu ne izbăvim de slava deșartă
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro