(In. 10, 12) Iar cel plătit şi cel care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind şi lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le risipeşte.

Există un alt lup care neîncetat, în fiecare zi, risipeşte minţile și nu trupurile. Acesta este duhul cel rău care rătăceşte atacând ţarcurile credincioşilor, căutând moartea sufletelor. Despre acest lup s-a spus: Lupul răpeşte şi risipeşte oile. Lupul vine şi năimitul fuge. Duhul cel rău sfâşie minţile credincioşilor prin ispită, şi cel care ţine loc de păstor nu îşi asumă responsabilitatea. Sufletele pier şi năimitul se bucură de avantaje pământeşti.

Lupul răpeşte şi risipeşte oile când atrage pe unele către beţie, pe altele le inflamează cu lăcomie, pe alţii în înalţă în mândrie, pe alţii îi distruge prin mânie, pe alţii îi aţâţă prin invidie, pe alţii îi împiedică prin înşelare.

Când diavolul ucide credincioşii prin ispite, el este ca un lup care risipeşte oile.

Nicio râvnă nu se aprinde în năimit împotriva acestor ispite, nicio iubire nu îl incită. El caută numai avantajele exterioare şi neîncetat permite vătămarea sufletească a oilor sale.

(Sfântul Grigorie cel Mare, Patruzeci de omilii la Evanghelii 15, traducere pentru Doxologia.ro de Iosif Agaton)