Diavolul e numit „sluga lui Dumnezeu” ca cel ce, cu îngăduirea lui Dumnezeu, pedepsește pe păcătoși, rămânând totuși apostat și tâlhar viclean, ca unul ce are aplecarea voinței foarte înrudită cu a celor ce s-au depărtat de Dumnezeu prin plăcere.

Căci e drept să fie chinuiți de diavol cei ce au îmbrățișat cu voluptate planurile lui viclene, prin păcatele de bunăvoie. Astfel, diavolul este atât semănătorul plăcerii, cât și aducătorul durerii prin pătimirile fără de voie.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, răspunsul 26, în Filocalia, vol. III, p. 105)