Sfântul Roman însuşi n-a folosit termenul de kontakia pentru creaţiile sale, ci pe cel modest de imnuri sau cântări.

În termeni imnografi, genul kontakia desemnează o compoziţie poetică cu caracter didactic, o microomilie în versuri, de tipul metricii siriene reprezentate de memra sau madrasha (didascalie în versuri) sau soghitha (cântare de după omilie).

Originea acestor kontakia rămâne obscură, necunoscându-se cu certitudine dacă a fost derivat din modelele siriene sau s-a născut la Bizanţ. Se pare că Sfântul Ioan Hrisostomul este o posibilă sursă de inspiraţie a genului kontakia, prin microomiliile sale intitulate spuria, care dramatizau mici episoade din Biblie sau textele apocrife, urmate de o mică tâlcuire morală.

(Sfântul Roman Melodul, Imnele pocăinţei, tradusă de Parascheva Grigoriu, Editura Trisagion, Iaşi, 2006, p. 26)