Spre sfârşitul acestei săptămâni, Stefani Joanne Angelina Germanotta va concerta la Bucureşti, în Piaţa Constituţiei. Pentru organizarea acestui concert, Guvernul României a alocat, spun televiziunile, 1 milion de euro. Concertul a fost promovat intens pe toate canalele media de impact, însă, datorită zarvei de pe scena noastră politică, televiziunile de ştiri au alocat, până acum, puţină atenţie evenimentului.

Domnişoara Germanotta, cunoscută mai ales după pseudonimul Lady Gaga, este o persoană care s-a bucurat de o bună educaţie (a trecut printr-o şcoală privată catolică) şi s-a născut, pare-se, cu un talent muzical deosebit, cultivat din copilărie.

Ce s-a întâmplat cu această persoană şi ce drum a parcurs până în acest moment, e altă poveste. Cert este că, de câţiva ani, se bucură de un succes artistic remarcabil, multe publicaţii de peste ocean elogiindu-i prestaţia. Pe de altă parte, e adevărat şi faptul că notorietatea nu i-a venit atât din etalarea talentului muzical, cât mai ales din afişarea unor comportamente excentrice, chiar deviante. De la coregrafii smintite, machiaje monstruoase ori vestimentaţii bizare (acum un an s-a prezentat la o ceremonie într-o rochie confecţionată din fleici de carne crudă!) Domnişoara Stefani Joanne Angelina a făcut tot ce se putea să iasă în evidenţă. Şi a reuşit.

În ce priveşte muzica Doamnei Gaga, e utilă o separaţie între vectorul sonor şi mesajele adiacente vehiculate. Ca atare, muzica sună modern, atractiv, dovadă stând sutele de milioane de accesări ale videoclipurilor ei pe YouTube. E clar că în spatele acestor melodii se află enorme cunoştinţe muzicale, de psihologie şi cine mai ştie de care. Însă linia melodică este doar conducta prin care, odată împlântată în suflet, vor fi deversate mesaje şi imagini indigeste, care dau fiori oricărui om normal la cap.

Lady Gaga e un talent malefic transformat într-o efigie care susţine o industrie uriaşă. Produsul Lady Gaga are, însă, ca orice produs, un termen de valabilitate limitat. Din acest motiv, trebuie vândut cât mai mult şi sub toate formele: la bucată – prin discuri, difuzare la radio ori tv – sau vrac – prin concerte. E important de spus acest lucru, pentru că ne ajută să înţelegem miezul real al evenimentului: nişte oameni întreprinzători vin din Statele Unite cu o domnişoară ce se comportă ridicol, să câştige nişte bani pe seama celor care sunt dispuşi să plătească pentru aşa ceva. În logică economică, toată povestea asta are sens: Domnişoara Stefani asigură traiul unei armate de oameni şi este firesc ca aceştia să o poarte pe braţe. Când îşi va fi încheiat rolul, probabil, va fi zvârlită în ţărână, iar tabloidele îi vor devora cu nesaţ statuia transformată în cadavru. (Ar fi putut anticipa cineva, în epoca de glorie, tristul sfârşit al lui Michael Jackson?)

E adevărat că gesticulaţiile Doamnei Gaga, în logică culturală, educativă ori duhovnicească sunt deranjante. Deşi prestaţia sus-numitei are pretenţie de act cultural, posibile intenţii educative (cel puţin în sensul lărgirii numărului de fani) şi conţine mesaje cu substrat religios, acestea sunt cu totul secundare. Fără motivaţia bănească, Domnişoara Germanota n-ar bate drumul tocmai din Statele Unite până la... Budapesta, Bulgaria, Bucureşti sau cum s-o fi chemând locul acela pe care va fi amplasată scena pe care ea îşi va juca rolul.

Din aceste motive, reacţiile de indignare ori dezaprobare şi, cu atât mai puţin, asocierile între concertul Lady Gaga la Bucureşti şi, de pildă, Postul Adormirii Maicii Domnului, au o eficacitate scăzută, din cel puţin trei motive. Primul: sunt lucruri din regnuri diferite, care se întâlnesc accidental, aşa cum se întâlneşte o muscă de o zi cu un arbore sequoia. Al doilea: dacă într-adevăr ar exista o legătură intenţionată, aceasta ar fi rezultatul calculelor celor responsabili cu promovarea concertului, al căror interes este de a populariza evenimentul, prin orice mijloace. Pentru popularizarea unui astfel de eveniment, aprobarea ori contestarea sunt perfect sinonime. Al treilea: acest personaj nu are priză în România, înafara unor adolescenţi confuzi, care se vor plictisi şi ei curând. Cei care vor merge la concert o vor face din plictis, din dorinţa de a ieşi cu prietenii şi, poate, pentru a vedea „pe viu” cea mai în vogă ciudăţenie a momentului.

La anul, nimeni nu-şi va mai aduce aminte de această poveste.