Stau ades, privesc la cerul care este înstelat,

Și gândesc cu câtă grijă voia Ta l-a modelat.

Stau ades, privesc la lună și gândesc la cursul ei,

Și îmi zic: de ani de zile luminează buni și răi.

Stau ades, privesc la soare, unde Tu sălășluiești,

Și de unde, întotdeauna, Tu cu raze ne-ncălzești.

Stau ades, privesc pământul unde noi sălășluim,

Și de unde noi, odată, vom pleca, dar nu gândim.

Dă-ne, dar, înțelepciune, și spre cer ca să privim,

Să-Ți urmăm, Iisuse, Ție, și-mpreună noi să fim. Amin!