Doamne, toate întru înţelepciune le-ai făcut!
De la cele văzute înalţă-te cu mintea la cele nevăzute, de la contemplarea lumii la Ziditorul ei.
Priveşti cerul care-i atât de minunat, înalt şi întins, împodobit cu felurite stele, soarele şi luna, care strălucesc, luminând întreaga lume, norii care, trecând prin văzduh dintr-o parte în alta şi asemănându-se cu nişte burdufuri, izvorăsc ploaie şi ne adapă grânele.
Simţurile şi mintea îţi înfăţişează pământul cu tot ce-l umple: cu pomi şi ierburi, cu dobitoace şi fiare, cu mări, lacuri, râuri, izvoare şi cu celelalte podoabe ale sale. De la cele văzute înalţă-te cu mintea la cele nevăzute, de la contemplarea lumii la Ziditorul ei.
Să-ţi fie această împrejurare un prilej pentru a te minuna:
1) de măreţia Dumnezeului nostru, Care pe toate acestea din nimic le-a izvodit cu un singur cuvânt (Facerea 1);
2) de înţelepciunea Aceluia, Care atât de înţelept le-a făcut pe toate;
3) de bunătatea Lui, Care pe toate acestea pentru noi le-a zidit.
Cel ce va cugeta astfel şi prin zidire va cunoaşte puterea, înţelepciunea şi bunătatea Ziditorului va fi răpit cu duhul şi întru bucurie va cânta dimpreună cu Psalmistul: „Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne! Toate întru înţelepciune le-ai făcut” (Psalmul 103, 24).
(Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieţii de zi cu zi, Editura Sophia, Bucureşti, 2011, p. 60)
Când începe cineva să trăiască pentru cele duhovnicești, nu se mai satură niciodată!
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro