Domnul, ca un Doctor preaînţelept şi mântuitor de suflet, dorind să facă în scurt timp neamul omenesc părtaş al slavei dumnezeieşti, nu foloseşte pentru toţi aceeaşi metodă de vindecare. Astfel, potrivit cu boala fiecăruia, găseşte cu înţelepciune metoda puternică a vindecării.

De aceea, dacă pentru cineva bogăţia este pricină de îngâmfare şi mândrie, sau forţa este pricină de îndrăzneală sau frumuseţea – de desfrâu, atunci pe acesta îl lipseşte de frumuseţe trimiţându-i o boală care îi desfigurează înfăţişarea exterioară sau îi trimite icter.

Îndrăzneala voinicului nesuferit o potoleşte prin slăbirea mădularelor trupeşti sau prin boli de lungă durată. Mândria care este provocată de bogăţie, o detronează prin crunta sărăcie. De asemenea, şi oraşelor şi popoarelor întregi, care Îl mânie prin faptele lor nelegiuite, le trimite recoltă proastă, boli distrugătoare, invazie neaşteptată a popoarelor îndepărtate sau cutremur puternic ca, prin acestea, să smulgă din rădăcină răul lor dăunător pentru suflet sau, ca să spun mai pe scurt, toate patimile dăunătoare sufletului care, de obicei, coboară sufletul în iad. 

(Sfântul Maxim Grecul, Viaţa şi cuvinte de folos, traducere de Florentina Cristea, Editura Bunavestire, Galaţi, 2002, pp. 50-51)