Canoanele suntem datori să le păzim, pentru că aşa ne spun Sfinţii Părinţi: „Călugărului şi chiar creştinului bun nu trebuie să-i lipsească cele şapte Laude, sub nici un motiv”. Călugărul trebuie să aibă şi canonul, adică biserica unde se lucrează cele şapte Laude, şi canonul de la chilie. Astea sunt ca două aripi ale unui vultur care se suie la atâta de mare înălţime. Adică, canonul este o aripă şi celelalte şapte Laude altă aripă. De-acuma, cu două aripi poţi zbura la cer. Eh, cât putem, fiecare...

Câţi n-au fost mulţi ani în mănăstire şi n-au putut căpăta mântuirea! La mântuire te ajută numai harul lui Dumnezeu şi dacă-ţi păstrezi respectul pentru haina pe care ai îmbrăcat-o.

Lui Dumnezeu să mulţumim cu toţii şi să ne rugăm bunului Părinte Ceresc să ne lumineze mintea, că omul în cel rău zace din tinereţile lui. Numai harul Sfântului Duh să ne lumineze şi să nu ne îndepărtăm de Dumnezeu, că Dumnezeu niciodată nu se depărtează de noi. Noi ne depărtăm de Dumnezeu...

(Stareţul Dionisie – Duhovnicul de la Sfântul Munte Athos, Editura  Prodromos, 2009, p. 287)