Doar smerenia este calea care ne duce spre bucurie și poarta care ni se deschide spre apropierea binecuvântată de Dumnezeu.

Sfântul Ioan Scărarul povestește că un călugăr foarte înțelept îl sfătuia duhovnicește pe un frate mândru. Când s-a oprit din vorbit, fratele a rostit cu blândețe și simplitate: „Iartă-mă, părinte, dar în mine nu este nici urmă de mândrie”. La care părintele i-a răspuns: „Și ce dovadă mai bună a patimii tale mi-ai putea da decât cuvintele acestea mândre, pe care tocmai le-ai rostit cu-atâta liniște și simplitate?”.

(Sfântul Macarie de la Optina, Povețe duhovnicești, Editura Egumenița, p. 103)