Zicea avva Agathon: de mi-ar fi fost cu putință să găsesc un bubos să-i dau trupul meu și să iau pe al lui, bucurie aș fi avut, căci aceasta este dragostea cea desăvârșită.

Se spunea iarăși pentru dânsul, că venind o dată în cetate să-și vândă vasele, adică lucrul mâinilor sale, a găsit pe un om străin, lepădat pe uliță și bolnav, neavând cine să-l caute. Și a rămas bătrânul cu dânsul luând o casă cu chirie și din lucrul mâinilor sale plătea chiria, iar ce-i mai rămânea cheltuia la trebuința bolnavului. Și a petrecut patru luni, până când s-a vindecat bolnavul. Și așa bătrânul s-a dus la chilia sa cu pace. (...)

A intrat odată avva Agathon în cetate să-și vândă puținele vase și a găsit pe un lepros lepădat în cale. I-a zis lui leprosul: unde te duci, și i-a răspuns avva Agathon: în cetate, să vând niște vase. Zis-a lui leprosul: fă milostenie, de mă ia acolo! Și luându-l pe spatele sale, l-a dus în cetate. I-a zis lui acesta: unde vei vinde vasele tale, acolo să mă pui. Și a făcut bătrânul așa. Și după ce vindea un vas, zicea bubosul: cu cât l-ai vândut? Și-i răspundea: cu atâta. Și-i zicea iarăși: cumpără-mi o plăcintă. Și-i cumpăra. Și iar vindea alt vas. Și îi zicea leprosul iarăși: dar acesta cu cât? Și-i raspunse bătrânul: cu atâta. Și-i zicea: cumpără-mi acest lucru. Și-i cumpăra. Deci după ce a vândut toate vasele și vroia să se duca, i-a zis bubosul: te duci? Și i-a răspuns lui: da! Și i-a zis din nou: fă iarăși milostenie, de mă du unde m-ai găsit! Și luându-l pe spatele lui, l-a dus la locul lui. Și i-a zis lui: binecuvântat ești Agathone, de Domnul în cer și pe pământ. Și ridicand ochii săi, pe nimeni n-a văzut. Că a fost îngerul Domnului care a venit să-l ispitească.

(Patericul, ediția a IV-a rev., Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, p. 29-30)