Necurăția și boala sufletului sunt lucruri nefirești; ele nu fac parte din natura sa creată fiindcă „curăția și sănătatea sunt împărăția sufletului”. Un suflet slăbit de patimi este un teren pregătit pentru cultivarea urii, iar „dragostea e dobândită numai prin vindecarea sufletului”.

Dragostea este a lui Dumnezeu „pentru că Dumnezeu este dragoste” (I Ioan 4, 8). „Cel ce dobândește dragostea Îl primește în sine pe Dumnezeu Însuși.” Dumnezeu nu are limite, iar dragostea este, deci, nelimitată și fără hotare, așa încât „cel ce iubește prin și întru Dumnezeu, iubește toate lucrurile în mod egal și fără deosebire”. 

(Părintele Iustin Popovici, Credința Ortodoxă și viața în Hristos, Traducere de prof. Paul Bălan, Editura Bunavestire, Galați, 2003, p. 58)