Între doi îndrăgostiți apare căldură, simpatie, ceva te atrage față de celălalt – apar, adică, anumite semnale. Să zicem însă că vrei să verifici calitatea acestor sentimente, să înțelegi dacă este vorba sau nu de dragoste, fiindcă nu orice atracție este dragoste – nici pe departe.

Una din definițiile dragostei este următoarea: „Dragostea e strădanie.” Dacă la începutul vieții lor tinerilor li se spune că dragostea e strădanie, ei pot ajunge să nu-și dorească o familie: „De ce să mă strădui, dacă toți trăiesc acum pentru plăcerea proprie?” Ei văd că nu li se întâmplă nici un fel de catastrofe, că fără obligații aduc plăcere și se sperie, bineînțeles, de faptul că dragostea autentică e strădanie – dar este plicticos să nu iubești cu adevărat, să nu te strădui, să nu cunoști profunzimea celuilalt, să nu ajungi la o apropiere armonioasă.

(Dmitrii Semenik, Dragostea adevărată : taina dragostei înainte și după căsătorie, Traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, 2012, pp. 36-37)